Guardiola, sezonul 3

Încet-încet se pun în mișcare campionatele importante ale Europei. Au pornit Franța și Anglia, în weekend-ul viitor vor pleca la drum Primera și Serie A, campionatele ce au dat finalistele Champions League în sezonul trecut, iar la acest sfârșit de săptămână începe Bundesliga. O întrecere pe care 16 dintre cei 18 antrenori ai grupărilor ce se regăsesc pe grila de start o văd câștigată din nou de Bayern Munchen. Cei doi care se situează împotriva curentului sunt tehnicienii celor două echipe chemate să pună sub semnul întrebării supremația bavarezilor în fotbalul german, Wolfsburg și Dortmund. Este al treilea sezon al lui Pep Guardiola la Bayern, dar este foarte posibil să fie și ultimul.

Nu vreau să spun cu certitudine că va fi ultimul. Am spus doar că e foarte posibil. Guardiola se află în fața unui record al Bundesligii, căci nici o echipă n-a izbutit până acum să câștige titlul în Germania de 4 ori consecutiv. Dar mi se pare că adevăratul său obiectiv în acest sezon, ca de altfel și-n precedentele două, e câștigarea Champions League. Nu cred însă că Bayern poate aștepta decizia lui Guardiola până în luna mai, nu stă în firea lucrurilor la un club așa de serios să aștepte atât de mult în pregătirea sezonului viitor. 

Am scris de multe ori pe acest blog motivele pentru care cred eu că a fost adus Guardiola la Bayern în locul lui Heynckes. Să ne reamintim momentul. Toamna anului 2012, cu Bayern venind după două finale de Champions League pierdute, una, cea din 2010, din postura de favorită în fața Inter-ului condus de Mourinho, cealaltă, în 2012, pe propriul teren, dar și cu Borussia Dortmund amenințând fățiș supremația brandului Bayern în Germania. În toamna lui 2012, să ne amintim bine, Borussia era echipa pe care o cam plăceau toți, grație lui Klopp și a stilului său, nu pe Bayern.

Atunci, în acele zile, din motive care se presupun, dar nu se știu cu siguranță, Jupp Heynckes a decis să pună punct. Și i-a recomandat bunului său prieten Uli Honess să-l aducă pe Guardiola, liber de contract la acel moment. Jupp și Pep se cunoșteau, căci făceau parte din categoria antrenorilor de elită, dar vorbiseră mult în vara lui 2012, la Audi Cup, trofeu câștigat atunci extrem de clar de Barcelona. Jupp și Uli au decis că Pep ar fi numai bun pentru Bayern, căci ar aduce o schimbare de stil benefică unei echipe ce nu izbutise asta nici măcar cu Van Gaal, care a fos nevoit să se adapteze el la echipă și nu invers, vezi sistemul 4-2-3-1 pe care l-a aplicat în ciuda concepțiilor sale atât de apropiate de școala olandeză. Pe Guardiola l-ar fi vrut și Sir Alex Ferguson ca succesor al său, cei doi s-au și întâlnit de fapt la New York, unde-și stabilise locuința Pep, într-o încercare a lui Ferguson de a-l convinge pe catalan. Faptul că Ferguson era și este impresionat de Guardiola se poate verifica în autobiografia sa, ”Sir Alex”, pe care dacă încă n-ați citit-o vă recomand s-o faceți, căci e de mult timp tradusă și-n limba română.

Cum a reușit Uli Honess să fie mai convingător decât Ferguson n-avem de unde să știm. Glumind puțin, poate că s-a înțeles mai bine cu Guardiola în engleză decât a făcut-o Sir Alex, a cărui englezo-scoțiană e mai greu de priceput pentru cineva ce nu stăpânește perfect engleza. Mi se pare că Guardiola se află acum oarecum în situația lui Heynckes din toamna lui 2012. Nu vrea nimeni să-l dea afară, el, la rându-i, e foarte încântat de ceea ce a găsit la Munchen, oraș, oameni, club, stil de muncă și, evident, echipă. Dar nu pare convins că e mariajul potrivit, că stilul său de a antrena și de a vedea fotbalulu se încheagă cu cel bavarez. Asta e, cred, ceea ce-l frământă pe Guardiola, dincolo, probabil, de tentațiile ce-i sunt susurate la ureche dinspre Manchester, atât de vechiul prieten Txiki Beguiristain de la City, cât și de Sir Alex, de la United. Mai ales că prietenul de la Bayern, Honess, are alte probleme pe cap.

Să pariezi că Bayern va câștiga din nou Bundesliga e destul de facil. Chit că sezonul ăsta nu va mai fi la fel de simplu precum precedentul. Să pariezi ca va lua Champions League e însă foarte riscant. Ca și anul trecut, ca și acum doi ani, Bayern e în grupul primelor 3-4 favorite. În actualul context al Champions League orice detaliu contează, astfel că pragul semifinalelor a ajuns să fie unul extrem de înalt, de solicitant. Deja e o mare performanță să ajungi în semifinale, finala și apoi câștigarea trofeului vin ca premiu al unui sezon în care toate planetele se aliniază și toate conjuncturile îți sunt favorabile. 

Bayern s-a întărit considerabil în această vară. A venit Douglas Costa și, în sfîrșit, Guardiola are pe cine să pună în locul lui Ribery sau Robben. A venit Arturo Vidal, o piesă de mare valoare, revenit în Bundesliga după ce a acumulat mult din vedere tactic în Serie A. Thiago pare în sfârșit sănătos, ceea ce-i oferă lui Guardiola soluția creativă la mijlocul terenului. De altfel, de când a venit la Bayern, Guardiola a avut două solicitări exprese, aducerea lui Thiago și păstrarea lui Kroos. Ultima nu s-a putut realiza din considerente economice, ce țin de o bună disciplină a vestiarului (cred că a fost și o mică greșeală managerială acolo a lui Honess, care nu s-a gândit, avînd și destule altele pe cap, că Toni Kroos chiar va pleca). În plus, Guardiola are acum la dispoziție un lot extrem de valoros, dincolo de a fi extrem de bine populat numeric. În cartea ce-i este dedicată, ”Herr Pep”, Guardiola spune exact ceea ce-și dorește, un lot cu 15-16 titulari, de valori apropiate, ce pot intra oricând în prima echipă, plus alți 5-6 tineri ce pot completa, în anumite momente, un puzzle câștigător. Cam așa a avut la Barcelona în 2009 și 2011.

Ceea ce mi se pare că nu are acum, spre deosebire de acele echipe ale Barcelonei, e o formulă închegată de joc. Una e să modifici un modul în timpul meciului în funcție de o eventuală necesitate, alta e s-o faci în mod constant și să schimbi de la o etapă la alta, iar într-un meci s-o faci chiar și de 4 ori. Eu nu cred că Guardiola asta își dorește, cred mai degrabă că încă nu a găsit rezolvarea acestei ecuații. Dacă o va găsi în următoarele luni, poate vom avea un răspuns la întrebarea dacă va continua ori nu la Bayern.

Va fi primul sezon german al lui Pep fără Jurgen Klopp. Așa cum duelurile sale cu Mourinho, multe și extrem de mediatizate, au ridicat nivelul campionatului spaniol, la fel s-a întâmplat și cu Klopp, la un nivel ceva mai redus însă la nivel mediatic global. Cred că-i va lipsi Jurgen lui Pep, cred că fotbalului în general îi va lipsi Klopp, la fel cum i-a lipsit Pep în acel sezon 2012-2013. În noiembrie anul trecut scriam așa pe acest blog: ”la cum merg lucrurile în fotbalul german să nu vă mirați dacă atunci când Pep va pune punct aventurii bavareze nu va fi Klopp cel care-i va lua locul. În fotbal s-au văzut multe, iar a gândi cu minte de suporter în locul unui profesionist e o mare eroare”.

Ultima parte era îndreptată către cei care încercau să mă convingă că Jurgen Klopp nu va abandona niciodată Borussia și în nici un caz nu va ajunge la Bayern. Să nu ne mirăm, spun acum, dacă anul viitor pe vremea asta Bayern va începe Bundesliga cu Klopp pe bancă.