Faraonul Mo și inventatorul Jurgen

Parcă nu era atât de bun acest Mohamed Salah în momentul în care era vândut de Roma la Liverpool! Era un atacant cu o certă capacitate de a-și depăși adversarii, cu abilitate în a manevra balonul în regim de viteză și cu o prezență rezonabilă atunci când venea vorba de marcarea golurilor. Jucase la Chelsea și nu impresionase peste măsură, chit că acum Mourinho e arătat cu degetul pentru proasta gestionare a relației cu atacantul egiptean. Arătase câte ceva la Fiorentina, care ar fi vrut să-l păstreze, motiv ulterior de ceartă cu Roma, a progresat apoi evident după ce a ajuns în Capitală, dar de aici și până la posibilitatea de a a intra în luptă cu cele două ”bestii” numite Messi și Cristiano pentru Balonul de Aur era cale destul de lungă. I se spunea ”Messi al Egiptului”, dar părea mai degrabă o invenție jurnalistică decât o realitate. Trecerea la Liverpool a reprezentat cu siguranță cea mai importantă mișcare din cariera lui Salah. Întâlnirea cu Jurgen Klopp avea să fie începutul unei explozii pentru el, dar si a unei ușoare senzații de ”deja vu” pe care o trăim atunci când vorbim despre tehncianul german. Pentru care acest 5-2 din turul unei semifinale de Champions League nu e deloc o premieră. Amintiți-vă doar de acel 4-1 cu Real Madrid, pe când pregătea pe Dortmund.

Jurgen Klopp e un inventator. Din aceeași categorie cu Pep Guardiola, chiar dacă stilurile lor nu prea se aseamănă. Poate și de aceea duelurile directe dintre Pep și Jurgen sunt atât de spectaculoase. Klopp a creat acea echipa a Borussiei, care a fost atât de aproape de paradis în finala de pe ”Wembley” cu Bayern, iar acum merge pe aceeași linie la Liverpool. E cu un picior în finala de la Kiev (eu cred chiar că e cu ambele, dar experiența atâtor întâmplări neprevăzute din fotbal mă face să introduc în ecuație și o mică doză de hazard) și a reușit, ca și la Borussia, să scoată la lumina reflectoarelor câteva nume de jucători care acum vreo 3 ani nu erau atât de sonore precum sunt azi.

Fotbalul nu e doar o chestiune de detalii, așa cum am tot spus. Este, uneori, și o sumă de paradoxuri. Iar paradoxul cel mai mare după această primă manșă de pe ”Anfield” e că Roma a plecat acasă cu o suficientă doză de optimism în bagaje, după ce fusese literalmente călcată în picioare între minutele 20 și 80. Un alt paradox, ca să respectăm întru-totul cele văzute la partida de marți seară, e că echipa lui Eusebio Di Francesco a arătat excelent în primele 20 de minute, când nimic nu părea să indice derularea ulterioară a ostilităților. Se părea chiar că modulul propus de Di Francesco, o repetare a celui cu care a eliminat Barcelona cu singurul amendament al folosirii turcului Under în locul lui Schick, funcționează din nou de minune, iar bara lui Kolarov era un soi de atenționare. Dar totul s-a năruit, ca un castel din cărți de joc, la prima mare eroare a unuia dintre cei trei fundași centrali. Manolas mai exact, eroul de la returul cu Barcelona, care a pierdut un duel cu Firmino și doar faptul că Mane a fost neinspirat la finalizare a făcut ca deschiderea scorului să se amâne. De aici încolo însă Liverpool s-a transformat într-o sticlă de șampanie, agitată de publicul de pe ”Anfield”, care inunda careul Romei la aproape fiecare minge interceptată. Iar acest fotbal-șampanie, inventat de Klopp la Dortmund, i-a făcut pe ”cormorani” să zboare efectiv spre careul bravului Alisson și pe fundașii Romei să comită erori după erori, cu Joan Jesus în prim plan.

Acea ocazie ratată de Mane a reprezentat declicul celor de la Liverpool. Și apariția la rampă a lui Mohamed Salah. Egipteanul a îmbrăcat marți tricoul superstarului, dar cred că ar fi nedrept să trecem într-un plan prea secund prestația lui Firmino. Brazilianul a fost o teroare constantă pentru romani, aparițiile sale între linii și felul în care izbutea să distribuie pase după ce intra în posesie transformându-se într-o armă letală, la care Salah doar a trebuit să apese pe trăgaci. Firmino e încă un produs marca Jurgen Klopp, care a știut să-l transforme pe brazilian și să-l folosească în folosul concepției sale despre fotbal, mai ales după plecarea lui Coutinho. Felul în care colaborează cei trei atacanți ai lui Liverpool e oarecum unic, fiindcă ei dau senzația că nu sunt supuși niciunei rigori de ordin tactic și că benficiază de o totală libertate de mișcare, ceea ce nu e chiar adevărat. E o entropie controlată acolo, asemănătoare cu cea dezvoltată la Dortmund de Reus, Lewandowski și Gotze, din care Salah iese în câștig și face diferența în teren.

Revenind la egiptean, n-a fost prima lui reprezentație în tricoul lui Liverpool, dar cu siguranță a fost cea mai vizionată. Audiența unei semifinale de Champions League nu se compară cu cea a altor partide, de aici și senzația de ”wow” lăsată de el. În momentul ăsta, Salah are o capacitate de intimidare a adversarilor pe care am văzut-o doar la Messi și Cristiano în ultimii ani, iar în Anglia doar la Rooney, în perioada de glorie a acestuia la United. Iar asta s-a văzut foarte bine în momentul ieșirii sale de pe teren. Cei de la Roma aproape că au răsuflat ușurați că au scăpat de un asemenea stres și au putut ulterior să se concentreze și pe joc, cu urmările cunoscute pe tabelă. A fost un moment de relaxare pe care sunt convins că Jurgen Klopp va încerca să-l corijeze, venit pe undeva și dintr-un soi de mesaj subliminal dinspre antrenor către jucători, că totul merge perefect, nimic nu se mai poate întâmpla, situația e sub control chiar și fără Salah în teren. Roma însă e o echipă care știe să profite de aceste momente de relaxare, iar Di Francesco a arătat că știe și el să intervină în meci atunci când situația o cere. L-a scos pe Juan Jesus, aproape catastrofal în multe momente, și l-a introdus pe Perotti, o mutare cu care a schimbat orientarea jocului. Pe acest ultim tronson a ieșit la rampă Dzeko, iar fanii Romei cred că palpează un sentiment de regret teribil amintindu-și că doar cu un an în urmă Dzeko și Salah îmbrăcau același tricou.

Roma speră și are toate motivele s-o facă. A bătut cu 3-0 pe ”Olimpico” și Barcelona, dar și pe Chelsea. De data asta va fi un pic altceva, căci Jurgen Klopp știe la ce să se aștepte. Roma e eternă, dar ceva îmi spune că Salah și Klopp pot fi marea surpriză a acestui sezon.