Despre capricii și riscuri în transferuri

E o perioadă de ușor calm în fotbal. Unii intră în ultima linie dreaptă a pregătirilor pentru Mondial, alții își omoară timpul în meciuri amicale mai mult sau mai puțin lipsite de importanță, numărând zilele până la vacanță. Subiecte nu prea sunt, motiv pentru care asistăm, și vom asista și în continuare, la un exces de ”bombe” privind transferurile.

Asta vinde întotdeauna, indiferent de anotimp, iar cu cât numele implicat e mai mare, cu atât exagerările sunt mai mari. Puține transferuri se fac cu adevărat acum, din mai multe motive. Unul ar fi că, până pe 30 iunie, suntem încă, din punct de vedere fiscal vorbind, în sezonul 2013-2014 și puține cluburi mai au în balanța contabilă bani de cheltuit. Doi, poate mai important, ne aflăm înaintea unui Mondial, competiție care poate crește sau diminua considerabil cota unui fotbalist, astfel că foarte multe tranzacții se vor face după turneul final, chit că discuțiile vor începe pe parcursul său.

Am mai spus-o, sfatul meu e să luați cu multe rezerve informațiile ce vizează transferurile, știrile date drept sigure. Ele vor circula, pe undeva e normal să se întâmple asta, dar de cele mai multe ori e vorba de zvonuri ori de manipulări puse la cale de agenții de fotbaliști sau chiar de cluburi. Manipularea prin presă e o practică veche și are rolul de a influența decizile managerilor, impresarilor ori directorilor sportivi. Fiecare își face treaba, încercând să scoată cel mai bun preț posibil, chiar dacă asta înseamnă, uneori, promovarea de piste false, atât din partea impresarilor - brusc aflăm cum un fotbalist dorit de o echipă are o avalanșă de solicitări pe cap de la alte echipe, de multe ori rivale - dar și din partea cluburilor - la fel de brusc aflăm cum o echipă ce-și dorește un fotbalist are o grămadă de alte variante la dispozițiție, variante care abia așteaptă să vină la negocieri.

O să mă refer în cele ce urmează la un transfer realizat. Oficializat, aspect foarte important, apropo de ce spuneam mai sus. Transferul lui David Luiz. De la Chelsea la PSG, pentru o sumă uriașă, undeva în jur de 50 de milioane, euro sau lire, zău dacă mai contează. Suma e foarte mare pentru oricine, darămite pentru un fotbalist cu profil defensiv, chit că e unul polivalent. 50 de milioane pentru un fundaș mi se pare un capriciu mai mare decât suta de milioane plătită pentru Bale ori Neymar. Măcar ei sunt jucători de atac și te pot scoate din încurcături, ceea ce în cazul lui Bale s-a și întâmplat în două finale pe care le-a decis prin golurile sale, deși nu jucase strălucit în nici una dintre ele.

Să dai 50 de milioane pentru David Luiz mi se pare un capriciu, dar și un soi de aroganță, de vreme ce abia apăruse acea sancțiune din partea UEFA. David Luiz e un fotbalist bun, un fundaș cu potențial ori un mijlocaș închizător de calitate. Însă o astfel de sumă o plătești pentru cel mai bun fotbalist din lotul echipei de la care cumperi. Iar el nu e nici măcar titular indiscutabil la Chelsea. Mulți vorbesc de neînțelegerile pe care le avea cu Mourinho, dar să nu uităm că, înaintea portughezului, Rafa Benitez îl distribuia și el mai mult la mijlocul terenului, perechea de fundași centrali preferată și de Benitez și de Mourinho fiind Cahil-Terry. Iar în acest final de sezon, senzația a fost că dacă Matic avea drept de joc în Champions League, David Luiz cam sărea din schema inițială a lui Mourinho.

Mi se pare că șefii PSG-ului au în cap să formeze o linie de apărare sută la sută braziliană. Eventual, asta o să vedem în curând, linia de fund a ”naționalei” Braziliei. După David Luiz ar trebui să urmeze Dani Alves și puzzle-ul e complet. Mi se pare, dincolo de capriciu unui șeic plictisit sau, vorba glumei de pe la noi, enervat de câți bani are, un risc. O apărare Dani Alves-David Luiz-Thiago Silva-Maxwell sună bine, dar la o echipă națională, nu la una de club, unde se joacă din 3 în 3 zile. În afara lui Maxwell, ceilalți trei tind să caute mai mult protagonism în joc decât e cazul, fiecare are scăpări destul de dese, sincope de poziționare ori de marcaj. Ceea ce într-o competiție de anduranță precum Ligue 1, dar mai ales în Champions League, obiectivul parizienilor pentru sezonul ce vine, reprezintă un mare risc.

Dacă David Luiz a costat 50 de milioane, mă întreb cât ar trebui să coste Eden Hazard ori Pogba, alte obiective declarate ale celor de la PSG? Și mă mai întreb la ce-s bune toate sancțiunile date de UEFA sau FIFA, vezi și cazurile lui Manchester City și Barcelona, dacă tot nu le aplică nimeni?