Cristiano și Borussia cea sofisticată

Real Madrid nu a câștigat niciodată la Dortmund, iar în ultimele trei confruntări de dinaintea partidei de marți se alesese cu tot atâtea eșecuri. Astfel că egalul scos de data asta ar putea însemna un pas înainte, mai ales că n-a lipsit deloc mult ca echipa lui Zidane să plece cu toate punctele din Germania, un teritoriu ostil grupării ”blanco” de-a lungul timpului. A fost un meci foarte bun, într-o atmosferă foarte bună, cu două echipe foarte bune, pe care în mod normal ar trebui să le regăsim la tragerea la sorți a partidelor din primăvară. Spun în mod normal, fiindcă neapărat trebuie luată în calcul Sporting, pe care am văzut-o de ce e capabilă pe ”Bernabeu” și cu care Borussia va avea probleme în ”dubla” ce va urma. Din acest punct de vedere, calendarul avantajează pe Real Madrid, care are acum de jucat de două ori cu Legia, orfana grupei, confruntări de unde va scoate 6 puncte și își va regla și golaverajul.

Era de așteptat să avem goluri. Nici Borussia și nici acest Real al lui Zidane nu-s echipe care să stea la cutie, care să joace închis. Absența lui Casemiro de la Real și cele din zona defensivă la Borussia indicau o partidă deschisă, cu reușite. Absența lui Casemiro nu s-a notat ca-n alte partide grație unui efort colosal făcut de Kroos, dar mai ales de Modric. Croatul este în acest moment jucătorul indispensabil al echipei, nu Cristiano, nu Bale, nu Benzema, ori Casemiro. Iată că fără Casemiro s-a putut alinia o formulă coerentă din punct de vedere defensiv, dar fără Modric mă tem că jocul madrilenilor ar fi în mare suferință. Nu e starul echipei, căci acest loc îi este rezervat lui Cristiano, nu-i nici măcar cel care râvnește la această titulatură, așa cum e Bale, este însă acea piesă fără de care mecanismul nu merge. Nici nu iese prea tare în evidență, căci poziția lui este cea care nu îndeamnă la așa ceva, dar la un moment dat poate că merită să priviți mai cu atenție jocul lui Luka, în special cel fără balon, felul în care se poziționează, se asociază, acoperă. Avem în față unul dintre marii fotbaliști ai momentului.

Borussia e un amestec delicios de stiluri. Stilul lui Thomas Tuchel, mare admirator al lui Guardiola pe care, a mărturisit recent într-un interviu, l-a studiat cu  multă  atenție, s-a suprapus peste cel al lui Klopp, care nu poate să dispară prea curând din ADN-ul echipei. Acea verticalitate imprimată de Klopp, acea viteză de reacție fantastică la momentul recuperării posesiei și acel ritm electric (particularități pe care le regăsim la Liverpool azi) s-au amestecat acum cu aplecarea spre posesie, spre imaginație și dominarea jocului impuse de Tuchel. Care încă e în creștere, ca și echipa lui de altfel, dar care promite. Borussia a devenit o echipă ceva mai sofisticată, care încearcă să stăpânească toate cele trei fațete ale jocului modern: jocul de posesie, jocul de poziții, jocul de tranziții.

Probabil că dacă Schurrle nu egala, cei de la Dortmund s-ar fi simțit nedreptățiți. Așa cum se simt oarecum cei de la Real Madrid, care puteau câștiga. Eu zic că egalul e echitabil, căci și una și alta dintre echipe și-au arogat merite pentru a tranșa partida. Sunt multe detalii care condiționează o astfel de confruntare și care, poate, ar fi oferit o altă derulare. Dacă arbitrul Clattenburg dădea penalty la acel henț comis de Cristiano, poate că Borussia ar fi fost avantajată, căci Realul s-ar fi deschis și mai mult. La aceste incidente n-o să ajungem niciodată la un numitor comun până ce FIFA nu va decide să copieze regulamentul străzii, ”orice mână-i henț” cu care se joacă în curtea școlii, pe maidane sau pe unde se mai practică fotbalul la nivel de amatori, distracție sau ca o scuză pentru ulterioara ieșire la bere. Lăsând la latitudinea arbitrului astfel de faze îl pui pe omul cu fluier să analizeze  într-o fracțiune de secundă ceva ce niciun calculator nu o poate face. Mergând mai departe, dacă Navas nu gafa la faza care a dus spre 1-1, probabil că se intra la pauză cu 1-1 și cine știe cum se juca în partea a doua. Introducerea lui Navas mi s-a părut o eroare a lui Zidane, căci era primul lui meci după multă vreme. La portari lipsa jocurilor se vede prin lipsa reperelor între bare, unde să iasă, când să iasă, unde să stea, chestiuni ce nu se regăsesc la jucătorii de câmp. La golul de 1-1 cam asta mi s-a părut că s-a întâmplat, lui Navas i-au lipsit acele repere atunci când a interpretat eronat acea minge ce venea spre el.
Nu în ultimul rând, la 2-1, imediat după golul lui Varane, poate dacă Zidane nu-l schimba pe James Rodriguez cu Kovacic jocul ar fi avut alt curs. Poate cu Isco în locul columbianului, dar mai degrabă cu Lucas Vasquez în teren și cu Bale mutat din bandă în spatele vârfului (deși Bale a făcut în general un meci slab), Realul n-ar fi coborât atât de mult spre propriul careu și ar fi gestionat altfel insistența logică a gazdelor. Mai ales că și Carvajal dădea semne că are nevoie de ajutor în zona lui, din care, de altfel, a și marcat Schurrle golul de 2-2. Zidane e și el la început, chiar mai la început decât Tuchel, chit că a luat Champions League, această lectură a jocului vine pe parcurs, pe baza experienței. Repet însă ce-am spus mai sus, 2-2 e chiar un scor echitabil.

Două vorbe, la final, despre Cristiano Ronaldo și ”așa-zisul” său conflict cu Zidane. Spun ”așa-zisul” pentru că ăsta chiar nu e conflict. E o ieșire nervoasă a unui superfotbalist care vrea să fie mereu pe teren, la fel ca alții. Zidane a arătat însă multă personalitate scoțându-l, iar mai apoi o abilitate formidabilă la momentul explicațiilor. Luați fraza spusă de Zizou, ”Cristiano e inteligent, iar eu nu sunt prost”. Putea să spună invers, căci înțelesul e același. A  alăturat  însă cuvântul mai puțin plăcut, ”prost”, cu persoana lui, în dreptul lui Cristiano plasându-l pe cel plăcut auzului, ”inteligent”. O dovadă nu doar de personalitate, ci și de știință a gestionării unei situații. Iar Cristiano a fost și la Dortmund în nota lui din ultimul timp. Nu mai e cel de acum 5 ani, însă are acea capacitate de intimidare intactă. Fără să fie sută la sută din punct de vedere fizic, Cristiano a dat un gol, a avut un altul anulat pentru un ofsaid și a mai avut și o ocazie mare, cu care putea decide partida. De când a venit el, Real e mereu cel puțin în semifinale, ceea ce nu-i deloc puțin lucru la stadiul în care a ajuns fotbalul azi. Inclusiv prestația de marți e o explicație.