Ce-ai făcut, în ultimii 10 ani, domnule Messi?
24.11.2014, 13:53
Ce făceați acum 10 ani pe vremea asta? Probabil, cei mai mulți nu-și mai amintesc. Au trecut totuși 10 ani, veți spune! Și e corect. Există însă și oameni care au încă în minte ziua de 16 octombrie 2004. Mai bine zis seara de 16 octombrie 2004. În acea seară, un tânăr, un copil încă, se gândea cu strângere de inimă dacă va prinde și el câteva minute într-un meci oficial la prima echipă a Barcelonei. Îmbrăcase el tricoul, dar în două ”amicale” cu FC Porto și Marseille. Ceea ce-i altceva. Un meci oficial e un meci oficial. Fie și câteva secunde pesemne că-și dorea Lionel Messi să zăbovească pe gazon. Scenariul era ideal, un derby cu Espanol, Barcelona lui Ronaldinho, Eto”o, Deco și Rafa Marquez, cu Rijkaard antrenor, fiind lider în acel moment în Primera Division. Espanol începuse bine, era pe locul 5 și visa să bată pe Barcelona, mai eles că Rijkaard avea multe probleme de lot, foarte mulți accidentați, printre ei Motta, Edmilson și Giuly, dar și foarte mulți jucători abia reveniți de la echipele naționale, cu problemele ce decurg din acest aspect.
Cotidianul ”El Mundo Deportivo” prezenta o simplă știre, în partea de jos a paginii 6, cu posibilitatea ca Messi să debuteze. ”Cel mai cunoscut dintre tineri”, scria cotidianul catalan. Alături de el, Damia, Carlos Pena sau Oriol Riera. Unde este Messi azi și unde sunt ceilalți e ușor de descoperit, o simplă căutare pe Wikipedia lămurește pe toată lumea.
Și Messi a intrat. Purtând numărul 30, la 17 ani, 3 luni și 22 de zile, Messi a fost introdus în locul lui Deco, autorul unicului gol al meciului. A jucat 8 minute, pe care, așa cum a declarat ulterior, le va ține minte toată viața. La 17 ani, majoritatea băieților de această vârstă au cu totul alte preocupări, au cu totul alte lucruri în minte. La 17 ani, Lionel Messi se pregătea să intre în istorie.
Pentru că, da, Messi a intrat în istoria fotbalului și acolo va rămâne. Oricare ar fi sentimentele, dictate în primul rând de factori subiectivi, nu cred că există cineva zdravăn la cap care să pună la îndoială valoarea acestui fotbalist colosal. Nu cred că există cineva în deplinătatea facultăților mintale care să spună despre Messi că e un fotbalist slab. Poate să-ți placă sau nu de el, îl poți înjura sau nu, dar nu cred că-i poți nega valoarea.
Imediat după 1989, prin România circula o expresie: ”Ce-ai făcut în ultimii 5 ani?”. Să presupunem că cineva i-ar pune această întrebare lui Messi. Și ar dubla numărul anilor. ”Ce-ai făcut dumneata în ultimii 10 ani, domnule Messi?”. În ultimii 10 ani şi o lună, ca să fim şi mai exacţi. În caz că Messi ar fi prea ocupat să răspundă, rămâne obiectul muncii sale. Golurile. Dincolo de trofeele pe care le-a cucerit și pe care nu are rost să le reamintesc, golurile, unele memorabile, vor rămâne peste timp. Așa că vă propun să le revedem, de la primul gol, marcat cu Albacete, la golul cu care l-a egalat pe legendarul Telmo Zarra și apoi la golurile cu care l-a depășit. Nu cred că se îndoiește cineva că nu peste multă vreme, poate în doi ani, Messi va atinge și depăși borna de 500 de goluri în întreaga carieră și în toate tricourile pe care le-a îmbrăcat de-a lungul anilor. Care, de fapt, sunt doar două, al Barcelonei și al echipei naționale a Argentinei. Messi are doar 27 de ani.
Nu de mult, a bifat și Cristiano Ronaldo o cifră rotundă, 400 de goluri. Am sărbătorit-o aici la momentul respectiv. Așa cum o fac și acum. Cu bucuria, de care am amintit și nu o să obosesc să amintesc în continuare, că putem fi contemporani cu asemenea sportivi formidabili. Am mai spus-o, a dezbate la infinit tema care dintre ei e mai bun nu ne folosește la nimic. Ne face doar să pierdem timpul pe care ar trebui să-l petrecem admirându-i. Așa cum trebuie să faceți vizionând toate cele 253 de goluri marcate de Messi în Primera Division.
P.S.
Revăzându-le, căci pe majoritatea le-am prins în direct, foarte multe le-am și comentat, l-am redescoperit cu plăcere pe Ronaldinho, cel care l-a luat pe umeri pe Messi, după ce i-a dat ocazia să marcheze primul gol din carieră, aruncându-l practic spre glorie. I-am redescoperit pe Eto'o, pe Deco, pe Henry, cei de la care Messi a învățat foarte multe. Dar l-am revăzut și pe Ibrahomovic. Rețineți golurile lui Messi la care a contribuit și Zlatan. Îl veți vedea pe suedez un pic stingher în momentele de bucurie de după. Practic, înțelegem de ce a trebuit să plece de la Barcelona. Ibrahomovic e, în felul lui, un Messi. Amândoi nu încăpeau la aceeași echipă. Dar amândoi au locul lor în istoria fotbalului.
Vizionare plăcută!
