Câteva idei după El Clasico

S-a mai dus un episod din El Clasico. Meciul acela pe care unii îl consideră perimat, plictisitor, cu o mediatizare exagerată. Dar la care, plecând de la audiențe ori de la diversele reacții venite de la oameni de toate felurile, inclusiv de la cei pe care nu i-ai vedea in stare de așa ceva, se uită toată lumea. Aș zice că a fost un meci normal din punct de vedere al spectacolului oferit, din punct de vedere al emoțiilor transmise, al incertitudinii ce a planat asupra rezultatului final. Spun normal pentru că, la ce calitate există în cele două echipe, e greu să găsim un Clasico prost. De altfel, trebuie căutat mult în urmă pentru a descoperi o remiză albă între cei doi coloși. 

Am scris cu ceva timp în urmă despre relația dintre Real Madrid și FC Barcelona în campionatul Spaniei comparând-o cu principiul vaselor comunicante. Una dintre echipe nu poate fi sus decât dacă a doua e jos, amândouă sus nu se poate, ambele jos se mai poate, dar e destul de rară situația. Principiul vaselor comunicante a funcționat și-n meciul de duminică, timp de 90 de minute. În multe momente, Real Madrid a fost sus, iar Barcelona la pământ, dar și varianta inversă a existat.

Câteva idei pot fi scoase în evidență în urma partidei de duminică. O să încerc să le punctez mai jos, într-o ordine aleatoare.

1. Real Madrid a făcut cel mai bun meci din acest an 2015, amintind în multe situații de echipa care stârnea atâta admirație. Revenirea lui Luca Modric a însemnat, ceea ce mulți anticipau, o întoarcere la stilul din toamna lui 2014. Cât timp Modric a funcționat din punct de vedere fizic, Real Madrid a fost la controlul partidei. Asta s-a întâmplat cam până la golul lui Suarez. Barcelona a terminat prima repriză cu ochii pe ceas, trăgând din greu pentru a menține rezultatul de egalitate. Fiecare acțiune a Realului era un potențial pericol, iar faptul că la pauză s-a terminat 1-1 a fost o mare șansă pentru Barcelona. Repriza a doua a început cam la fel, cu o mare ocazie a lui Benzema, dar situația s-a schimbat radical după golul lui Suarez. De atunci, ca la vasele comunicante, Barcelona a început să crească și Realul să se descompună. Astfel că finalul i-a prins pe campionii Europei aproape resemnați, stând ei acum cu ochii pe ceas pentru că acest eșec cu 1-2 le permite madrilenilor să aibă în continuare avantajul meciului direct, după 3-1 pe ”Bernabeu”.

2. Barcelona a reușit să câștige un meci în care în mare parte a fost dominată. E o probă de caracter, dar și un semn de întrebare în perspectiva partidelor ce vin, în campionat, dar în special în Champions League. Cred că a fost primul Clasico în epoca post Guardiola când Barcelona a renunțat o mare parte din cele 90 de minute la stilul pe care Pep îl impusese. Pentru prima dată am văzut o Barcelona jucând ”a la italiana”, apărându-se, apelând la arma contraatacului și marcând din faze fixe. Ceea ce acum vreo 3-4 ani era practic imposibil s-a petrecut duminică. Tiki-taka s-a mutat în tabăra Realului, inclusiv (sau mai ales) la golul lui Cristiano, la capătul unei combinații sclipitoare, de tipul Barcelonei lui Pep, în timp ce contraatacurile rapide și cu efecte devastatoare au fost încercate de catalani. Asta până la intrarea lui Xavi, care a readus stilul consacrat. Dar pe fondul unei prăbușiri din punct de vedere fizic a Madridului. Barcelona de azi nu mai e așa de mult a liniei de mijloc, pare o Barcelona a atacanților.

3. Real Madrid are o problemă foarte mare. De fapt Ancelotti. E anormal să joci bine, să-ți domini rivalul, să-ți creezi atâtea situații de poartă și ocazii de gol (trebuie făcută diferența între situațiile de poartă și ocaziile de gol), dar să nu poți fructifica decât foarte puține.  Nu doar în Clasico s-a întâmplat așa ceva.

4. Barcelona are la rândul său o problemă. De fapt Luis Enrique. Messi a fost deconectat total din partidă în primele 45 de minute. A fost dezactivat. Felul în care a fost el anulat poate fi o lecție pentru adversarii ce urmează. Cred că dacă El Clasico se juca înainte de meciul cu City, Manuel Pellegrini ar fi avut măcar obiect de studiu, ar fi avut de unde să se inspire. Nu știu dacă ar fi și reușit, dar măcar ar fi putut să încerce. Când Messi nu apare, Barcelona nu prea există, mai ales dacă Neymar nu e nici el într-o zi prea bună. Luis Enrique a corectat la pauză (dar de ce așa de târziu?), coborând un pic poziția lui Messi în teren, apoi, după ce forțele lui Modric s-au diminuat vizibil, mutându-l în zonă centrală, ca un mijlocaș în plus.

5. E inexplicabil cum Real Madrid s-a descompus după golul lui Suarez. Tot spun că fotbalul e o stare de spirit, iată cea mai bună dovadă că la Real starea de spirit nu e prea bună. Madrilenii au reacționat bizar, au început să pună piciorul la contribuție în loc să-și pună mintea. 

6. Carlo Ancelotti a fost tare criticat în acest 2015. A fost și după Clasico pentru schimbările pe care le-a făcut. E clar, italianul nu e tipul de antrenor de impact în timpul meciurilor, de tip Guardiola, Mourinho, chiar și Simeone. El nu obișnuiește să revoluționeze meciurile atunci când lucrurile nu merg. Schimbările sale sunt uneori bizare totuși. Ce rost a avut schimbarea lui Pepe? De ce l-a schimbat pe Isco și nu pe Modric prima dată? Croatul se vedea că nu mai poate? Când l-am văzut pe Varane la margine, mi-a trecut prin cap pentru o clipă că Ancelotti va face un soi de nebunie, îl va scoate pe Modric, va urca fundașii laterali și va trece la un sistem cu 3 fundași centrali. N-a fost cazul. L-a menținut pe Modric, deși era epuizat și nu mai putea fi productiv, l-a scos pe Isco, de la care se putea naște totuși o fază periculoasă, dar l-a și ținut timp de 90 de minute pe Bale. Pe de altă parte, banca Realului e destul de subțire, oferă puține soluții de avarie.

7. Gareth Bale. Din nou un meci slab al galezului. Cu mai multă grijă pe faza defensivă, grație și sistemului 4-4-2 propus de Ancelotti, Bale a fost o prezență sporadică în atac. După un prim sezon de acomodare, trebuia să fie campionatul în care să devină decisiv. N-a făcut-o. Nu vi se pare că lipsesc diagonalele lui Bale încheiate cu șut la poartă? Așa cum făcea la Tottenham. Mie da. În dreptul lui Bale rămân golurile din finalele de anul trecut, dar parcă e cam puțin pentru prețul care a fost plătit pentru el. 7 pase în toată repriza a doua mi se pare inadmisibil, în condițiile în care Xavi, în 10 minute, a dat de două ori mai multe.

8. Gerard Pique e în momentul ăsta cel mai bun fundaș central din lume. Cel mai în formă. E din nou acel ”Piquenbauer” de acum 3-4 ani. Când e concentrat, Pique e colosal. Așa a fost și cu Real Madrid, mulți l-au văzut drept cel mai bun om al Barcelonei. 

9. Benzema a confirmat că-i priesc meciurile cu Barcelona. E cel mai bun complement pentru Cristiano. Guardiola văzuse în el cea mai potrivită soluție alături de Messi, încă la Lyon fiind. A solicitat transferul lui, dar Realul a fost mai convingător, iar Barcelona l-a luat pe Ibrahimovic. Am crezut și atunci, cred și acum, dacă Zlatan mergea la Real, alături de Cristiano, iar Benzema la Barcelona, alături de Messi, ar fi fost un spectacol grandios. 

10. Cred că Luis Enrique are o mare dilemă acum în ceea ce-l privește pe Mascherano. Argentinianul n-a funcționat așa cum trebuie la mijloc, pe undeva lipsa coerenței în jocul de pase în prima repriză ține și de absența lui Busquets. Dar cei doi fundași centrali, Pique și Mathieu, au făcut o partidă bună, s-au completat reciproc, Mathieu e și foarte bun la fazele fixe, va fi complicat pentru Luis Enrique sa-i facă loc argentinianului.

11. Luis Suarez e acel atacant pe care Barcelona l-a căutat de multă vreme. Felul în care joacă el fără minge e uneori mai important decât ce face atunci când are mingea. Deși nu e la fel de căutat de Messi ca Neymar, poate și pentru că abilitatea sa de a controla balonul e mai scăzută, Suarez face un joc tactic perfect. Se sacrifică pentru echipă și pentru Messi cu un profesionalism exemplar. E totuși un fotbalist de 80 de milioane și Gheată de Aur, dar asta nu se simte în felul în care înțelege să se pună în slujba colectivului. Iar în situații de finalizare e o bestie.

Au fost câteva idei ce mi-au rămas în urma unui Clasico în care nu se poate vorbi prea mult despre arbitraj. Deși prestația lui Mateu Lahoz a fost confuză, cu multe decizii ciudate în aprecierea faulturilor (stilul lui) și în acordarea cartonașelor, Lahoz n-a intervenit în nici o fază importantă, n-are nici o decizie cu implicare majoră.

Am citit, parcă în ”El Periodico”, o caracterizare perfectă a jocului prestat de Real Madrid. A fost, cu scuze pentru cei mai puritani, un ”coitus interruptus”. Real Madrid iese din Clasico cu multe motive de optimism, chit că a pierdut, în timp ce Barcelona, chit că a câștigat, iese din Clasico cu câteva semne în plus de întrebare.