CASILLAS AR TREBUI SĂ PLECE!

Iker Casillas a revenit pe banca de rezerve, la un meci de Primera Division. Bancă pe care el pesemne spera să n-o mai viziteze atât de des, cel puțin așa se discuta după finala Champions League de la Lisabona, când peste fișierul cu problemele acumulate între portar și președintele Florentino Perez se părea că a fost apăsată tasta ”delete”. Ei bine, ori tasta n-a funcționat ori a existat o copie a acelui fișier.

La prima vedere n-ar trebui să fie nici o problemă. În fond era un meci destul de simplu, în care Ancelotti a rotit mulți jucători din lotul său. Mai era și acasă, fiind greu de crezut că Elche va ridica mari probleme tocmai pe ”Bernabeu”. Nu cred însă că se pune problema așa. De când a apărut această modă a rotațiilor în fotbal, portarul nu prea a intrat în ea. Excluzând meciuri din altă competițe, gen cupă. Dintre toate posturile unei echipe, portarul e cel care are cel mai mult nevoie de continuitate. Rotațiile au apărut ca o metodă de conservare a energiei fotbaliștilor importanți, implicați într-un program extrem de aglomerat. La un portar, această risipă de energie nu prea funcționează. De regulă, portarii de rezervă sunt niște băieți care-și acceptă condiția și așteaptă un moment prielnic. La Bayern, Reina nu se rotește cu Neuer în Bundesliga, deși Guardiola face destule schimbări de la un meci la altul. La City, Hart e titularul și gata, iar Pantilimon, cu toată paranteza de câteva săptămîni atunci când a primit o șansă din partea lui Pellegrini, a trăit cu situația asta. Mai nou, trăiește Tătărușanu la Fiorentina. Buffon, care e pe același nivel cu Casillas, nu și-a pus problema că va deveni rezervă într-un meci de campionat. Și tot așa.

Revenind la continuitate. Această continuitate oferă încredere portarului. Încredere în propriile reflexe, în instinct, în comunicarea cu fundașii din fața lui. Când continuitatea dispare, dispare acea încredere și nu cred că există un exemplu mai bun decât același Casillas, ale cărui prestații la Mondial au venit fix în urma unui sezon, a unor sezoane mai bine zis, în care a exersat pe propria piele lipsa acestei continuități.

E posibil ca Ancelotti să fi încercat să-l protejeze pe Casillas de o parte a suporterilor de pe ”Bernabeu”. Care parte l-a fluierat în meciul cu Atletico, fără vreun motiv aparent, căci nici unul dintre golurile încasate atunci de Real n-au avut legătură cu Casillas. Pentru un fotbalist, după pierderea încrederii în propriile forțe, cel  mai rău lucru e pierderea încrederii fanilor. Nu e nimic mai dezolant pentru un fotbalist decât să fie fluierat de suporterii echipei lui. Când te fluieră sau te înjură fanii adverși ești motivat, dar când te fluieră sau te înjură fanii tăi ești deprimat.

E posibil deci ca Ancelotti să fi încercat un soi de protecție față de Casillas. Cred însă că mai rău i-a făcut deschizând o nouă dezbatere ce-l are ca protagonist. Și cum orice dezbatere are nevoie de două personaje, de regulă antagonice, a apărut Keylor Navas. Care e un portar bun, nimic de zis, dar pe care n-ai cum să-l compari cu Casillas. La aproape 28 de ani, cât are Navas acum, Casillas era ”San Iker”, se pregătea să devină campion mondial și avea performanțe de care Navas nici măcar nu se apropie. Navas e implicat însă în această dezbatere fără voia lui. Pentru el, transferul la Real Madrid a reprezentat oricum un salt uriaș în carieră, la care nici nu cred că visa acum vreo 3 ani. Totuși e din Costa Rica și vine de la Levante.

Nu știu cum a ajuns Casillas în situația asta. Nu știu dacă înfruntarea cu Mourinho a fost factorul decisiv. Sau greșeala pe care a făcut-o soția sa, Sara Carbonero, care a dezvăluit public detalii din vestiar, ceea ce l-a enervat teribil pe Florentino Perez. Pînă la urmă ce vină are Iker că nevastă-sa a uitat pentru o secundă cu cine doarme în pat și și-a reactivat instinctul de jurnalistă dornică de a da exclusivități? Ori, pe asta merg eu, înfruntarea pe care avut-o cu Florentino, când, împreună cu Ramos a condiționat rămânerea la echipă de plecarea antrenorului portughez. Un soi de ”ori el ori noi” ce l-a enervat teribil pe Florentino, care n-a suportat niciodată situații de genul ăsta. Mou a plecat, dar Florentino n-a uitat episodul. Și i-a oferit lui Iker nota de plată.

Și acum, revin la afirmația din titlu. Da, Casillas ar trebui să plece de la Real! Nu știu dacă la iarnă, căci iarna se fac mai greu transferuri, dar sigur la vară. E anormal ca tot ceea ce a făcut el pentru Real Madrid și pentru fotbalul spaniol să ajungă la coșul de gunoi al amintirilor. Sigur, amintirile nu țin loc de intervenții salvatoare, iar CV-ul nu-ți asigură un loc de titular. Însă această dinamică negativă în care Casillas a intrat nu-l ajută, această dezbatere permanentă nu-i oferă siguranță, iar reacția unor spectatori nu-i dă încredere. Iar faptul că alți spectatori îl aplaudă nu ajută clubul în general, căci e ilogic să existe un soi de război civil, al părerilor pro și contra, la fiecare meci. Un căpitan de echipă nu are cum să-și asume așa ceva. Fie acceptă rolul secundar, așa cum se pare că face Xavi la Barcelona, fie, dacă vrea să mai apere, ceea ce la un portar de 33 de ani n-ar fi deloc de mirare, căută ușa de ieșire. Variante sigur va avea.

Ar fi mult mai bine să fie ușa din față. Pe care s-o deschidă singur. Casillas e cel mai bun portar din istoria Realului și din istoria fotbalului spaniol. Cariera lui nu merită să-i arate alții ușa din dos.