Cadoul lui Neuer pentru Wenger

Pentru Arsenal, Bayern era marți seară un vizitator nedorit. Așteptat, dar sosit într-un moment nepotrivit. Un oaspete de genul celor cu care trezești pe cap tocmai când ai vrea să faci altceva, care te ține de vorbă, deși n-ai chef, și-ți mănâncă toată mîncarea din casă, deși nu l-ai invitat la masă. Și care mai apoi pleacă lăsându-te cu ochii în soare, cu gura căscată și cu gândurile zburând la un viitor incert.

Înainte de meciul de pe ”Emirates”, Guardiola spunea: ”Sincer, nu mi-aș dori să fiu în situația să am zero puncte după două meciuri și să am de jucat o dublă manșă cu Arsenal, prima partidă acasă”. Pep a încercat să întoarcă din complimente spre Wenger, care la rându-i îl lăudase pe catalan, știut fiind că relația dintre cei doi e foarte bună. Dar adevărul e că Wenger n-avea cum să stea liniștit având zero puncte și primind vizita lui Bayern, având apoi de jucat la Munchen. Exista o certă perspectivă ca Arsenal să rămână la cota zero după aceste două meciuri, echivalentul unei eliminări timpurii și încă nepetrecute din Champions League. Veți spune că perspectiva unui eșec există în orice fel de meci de fotbal, perfect de acord, doar că trebuie să fiți de acord și că Bayern este astăzi o echipă capabilă să bată pe oricine, oricând. Că asta nu s-a întâmplat marți la Londra nu ține de valoare, ci de detalii. Acele detalii despre care am scris de atâtea ori pe acest blog că fac diferența într-un meci de Champions League.

Manuel Neuer a îmbrăcat tricoul generosului marți seară. Cadoul pe care el l-a făcut celor de la Arsenal a venit în cel mai potrivit moment pentru Wenger și ai săi. Nu cu multe secunde înainte, Lewandowski se afla față-n față cu Petr Cech, moment în care pe ”Emirates” se lăsase o liniște de catedrală, căci polonezul traversează un moment de formă excepțional. Petr Cech pentru asta a fost însă adus la Arsenal, pentru astfel de intervenții și cu atât mai bizară mi se pare acum decizia lui Wenger de a-i acorda lui Ospina șansa titularizării în cele două meciuri jucate până acum. Ambele pierdute, cu greșeli flagrante ale portarului columbian împotriva lui Olympiakos. Nu mai insist asupra subiectului. 

Mă întorc însă la Neuer. Care e un portar colosal. Eu îl văd cel mai bun din lume la ora actuală. Intervenția din prima repriză la lovitura de cap a lui Walcott se înscrie în categoria paradelor de generic. Dar greșelile sunt permise oricui, chiar și geniilor. Problema la portari e că atunci când ei greșesc, nu mai are cine să le vină în ajutor. Așa cum o fac ei, de exemplu, în ajutorul fundașilor ori mijlocașilor care greșesc. Neuer a greșit flagrant la acea centrare din minutul 77, a ieșit târziu și a dat caraghios pe lângă o minge care s-a lovit de mâna lui Giroud și a intrat în poartă. Cred chiar fără ca Giroud să-și dea seama, francezul realizând că e gol abia după contact. N-o să intru în dezbaterea ce există în unele locuri cu privire la felul în care a lovit mingea Giroud, cu brațul, căci nu are nici un rost, mie mi se pare că el nici nu știa prea bine unde e de fapt acea minge. 

Francezul intrase cu 3 minute mai devreme și nu știu dacă mai atinsese ori nu balonul. Analizat de atâtea ori nu pentru golurile pe care le dă, ci pentru ratările sale, Giroud devine astfel al doilea erou al meciului, cel pozitiv, după Neuer, și cine știe dacă nu cumva al calificării în primăvara europeană pentru Arsenal.

La acel moment, Arsene Wenger apelase și la această ultimă variantă de atac sesizând că meciul se îndreaptă spre un rezultat de egalitate, dar se îndreaptă pe un drum extrem de nesigur, vezi ocazia lui Lewandowski. Bayern era la conducerea jocului, pe care a mai avut-o la începutul partidei, dar pe care apoi a pierdut-o în favoarea ”tunarilor” în a doua jumătate a primei reprize, până la pauză, când Arsenal a fost echipa mai bună tot pe fondul unei schimbări, de data asta tactice, a lui Wenger. A cărui capacitate de reacție, de lecturare a partidelor, n-am pus-o niciodată la îndoială.

Giroud a fost introdus într-un moment în care, spuneam, Bayern conducea jocul, dar bavarezii erau obosiți și păreau a se conforma cu rezultatul de egalitate. Ieșiră Xavi Alonso și Vidal, Thiago nu mai avea același aer din debutul reprizei, la fel Douglas Costa, iar Giroud era numai bun fie pentru faze fixe ori centrări, fie pentru pase lungi, direct pe el, peste linia de mijlocași ai lui Bayern. Lui Wenger i-a ieșit, să zicem, chit că golul a venit pe fondul acelei greșeli, căci nu avem de unde să știm ce s-ar fi ales de acea fază dacă nu era acolo Giroud. Asta înseamnă să ai inspirație, dar și un pic de șansă. Acea șansă care, sigur vă amintiți, i-a lipsit lui Arsenal în ”dubla” cu Monaco de anul trecut. Mai devreme, în prima repriză, ca să nu uit amănuntul, Wenger mutase tactic, sesizând că Bayern domină autoritar, urcându-l un pic pe Alexis Sanchez lângă un Walcott mult prea izolat și transformând așezarea echipei sale într-un destul de ciudat pentru el 4-4-2, cu Ozil mai mult spre stânga, dar cu mai multe opțiuni de pase acum, și Ramsey spre dreapta. Au fost cele mai bune minute ale lui Arsenal în meci, până la pauză.

Dacă admitem că Arsenal a avut un pic de noroc, să admitem că Bayern a avut un pic de ghinion. Dar zic să reținem acest aspect și să-l aducem în evidență atunci când Bayern va avea și noroc. Căci lucrul ăsta se va întâmpla, e o lege a fotbalului și a vieții. Pentru Bayern nimic nu e dramatic în momentul ăsta, dar poate fi, căci peste două săptămâni Arsenal va îmbrăca haina musafirului nepotrivit pe ”Allianz Arena”. La fel cum Bayern poate să bată pe oricine, cred că și despre Arsenal putem spune același lucru. Și, atenție!, Olympiakos are tot 6 puncte, dar poate face 9 dacă va câștiga cu Dinamo Zagreb peste două săptămâni. Grecii nu-s nici măcar un musafir nepoftit, ei pot fi de-a dreptul un musafir neinvitat, care vine din greșeală la o petrecere și pleacă acasă cu cea mai frumoasă fată.