Allegri la Max

Ceva trebuie să aibă această competiție numită UEFA Champions League de nimeni n-a reușit în cei aproape 25 de ani de existență să o câștige de două ori la rând. De parcă atunci când a fost inventată în laboratoarele UEFA a fost introdusă și un soi de clauză ocultă, nepublicată, ascunsă de ochii oamenilor de rând, care interzice unei echipe câștigătoare să repete performanța și-n sezonul următor. Evident, această clauză nu există. Nici măcar o ”recomandare”, cuvânt care place mult în birourile de la Nyon, nu există. Există însă o explicație, iar ea se numește plusvaloare. Champions League este cea mai grea competiție din câte există, discut aici de competițiile rezervate echipelor de club, nu se poate compara cu nici un campionat sau cupă internă. De aceea îmi mențin părerea că a ajunge în semifinalele Champions League e o performanță extraordinară. Acumularea de valori la startul fiecărui sezon face că o calificare în semifinale să fie un obiectiv extrem de îndrăzneț, pe care nu mulți reușesc să-l atingă. Luați semifinalistele din ultimii 10 ani și veți descoperi grupul care conduce fotbalul european. 

Am mai spus de foarte multe ori. În Champions League orice detaliu contează și orice accidentare, în special la această fază a sezonului, e importantă. Despre accidentările din lotul Realului s-a tot vorbit, nu o să insist. Vă propun însă un nou detaliu. La meciul tur dintre Barcelona și Bayern vorbeam pe acest blog despre cele întâmplate înainte de golul de 1-0 marcat de Messi, despre acel detaliu care s-a dovedit decisiv în cele din urmă, căci dacă Messi nu deschidea scorul atunci nimeni nu știe ce se întâmpla ulterior. Priviți cu atenție golul egalizator al lui Juve! La acea minge înaltă, Sergio Ramos are o fracțiune de secundă de ezitare. Se ține cu mâinile de cap, pesemne se lovise în săritură, și uită să facă pasul în față, așa cum scrie la carte. Se spune că bărbații nu-s capabili să facă două lucruri în același timp. Se mai spune că femeile ar fi în stare, dar asta nu contează acum. Creierul lui Ramos n-a putut prelucra pentru început decât senzația de durere, motiv pentru care și-a pus mâinile în cap. O secundă mai târziu, dar cât de importantă e o secundă la acest nivel, realizează că a greșit și se repede spre Pogba, pe care el îl lăsase în poziție regulamentară, Nu poate sări la cap așa cum trebuie, iar Pogba scoate mingea de acolo în ceea ce se va dovedi o pasă de gol spre Morata. Morata, cu ”M” de la Morientes, dar și de la Madrid, dar și de la model. Modelul lui Florentino Perez de a construi echipe, care i-a jucat încă o dată o festă. Pentru cine nu știe povestea lui Morientes, Google oferă toate datele, e vorba de sezonul 2003-2004.

Era 1-0 în acel moment pentru Madrid. Scor de calificare. Sergio Ramos avea să spună după meci că echipa a crezut că totul e rezolvat. Ciudat mod de abordare în fața unei echipe italiene totuși. Juventus n-a făcut un meci grozav în prima repriză, a avut șansă că a intrat cu 0-1 la vestiare, dar a renăscut uluitor după golul lui Morata. La fel de uluitoare a fost căderea Realului, o echipă incapabilă să genereze mai mult de un șut anemic pe spațiul porții lui Buffon în minutele ce au urmat. Ocazia lui Bale, imensă totuși, a fost excepția care a venit să întărească regula acestui an 2015, în care Real Madrid n-a izbutit să transforme în gol ocaziile pe care le-a creat.

Ca de obicei în astfel de situații se discută despre merite. Dacă Juventus a izbutit să se califice înseamnă că a meritat. Orice dezbatere în jurul acestei teme devine derizorie. Alte discuții merită făcute. În primul rând în jurul lui Massimiliano Allegri. Primul om pe care l-aș fi intervievat miercuri seară ar fi fost Antonio Conte. Creatorul acestui Juventus și-a lăsat creația de izbeliște astă-vară  fiindcă nu i-au fost aduse întăririle pe care el le solicitase spre a putea face față în Champions League. A plecat fix înainte de startul sezonului, nu la finalul celui precedent, ci exact înainte de reluarea pregătirilor, dintr-un soi de răsfăț amestecat cu orgoliu. A venit Allegri și mulți au crezut că lucrurile se vor complica pentru ”Bătrâna Doamnă”. M-am numărat printre cei sceptici, mă gândeam că nu e omul potrivit, aveam în minte, ca toată lumea de altfel, episodul cu Pirlo de la AC Milan. Ei bine, iată că m-am înșelat și ne-am înșelat toți cei care am crezut asta. Allegri nu doar că a gestionat perfect relația cu Pirlo, dar a reușit să transforme echipa lui Conte într-una și mai bună, capabilă să interpreteze diverse partituri nu doar în funcție de adversar ci și în funcție de conjunctură. Echipa lui Conte a devenit echipa lui Allegri și e una mai bună.

De ziua internațională a dorului, Allegri și ai săi au stins dorul fanilor lui Juve după o finală europeană. Allegri stinsese destul de repede dorul de Conte, n-a durat mult până ce lumea să-și dea seama că lucrurile nu se duc în jos ci, dimpotrivă, merg spre bine. Probabil că acum, la Milano, dorul de Allegri e foarte mare în birourile de la AC Milan. Cam asta e viața unui antrenor. Dat afară de la Milan în ianuarie 2014, pus la Juve în iulie, câștigă 10 luni mai târziu un nou scudetto, mai clar decât o făcuse Conte, și duce echipa în două finale, cea de Cupa Italiei, dar mai ales cea de UEFA Champions League. Pentru Juve, aproape că nici nu mai contează dacă va câștiga Champions League sau nu. Cel mai important lucru acum, ca și pentru Atletico anul trecut, e că a redevenit un grande al Europei, o forță a fotbalului continental. Ceea ce-i cam lipsea.

Am spus că nu contează dacă va câștiga sau nu finala. Asta nu înseamnă că n-o va putea face. Sunt mulți cei care cred că Barcelona va avea o misiune simplă la Berlin. Îi rog să se mai gândească. Și să revadă ultimele 30 de minute de pe ”Bernabeu”. Și în special cele de final, când Allegri a pus în scenă BBC-ul său. Nu-s multe echipe în lume care să aibă o asemenea apărare. Și o linie de mijloc în care Vidal aleargă de parcă e pe baterii, iar Pogba e o bestie, care la Berlin va ajunge mult mai bine fizic. În jurul lui Pirlo poate ar fi de discutat, dar aplauzele pe care le-a primit pe ”Bernabeu” mă fac să evit discuția. E prea mare fotbalist ca să fie inclus în astfel de analize, chit că, așa cum spuneam mai sus, orice detaliu poate fi important la nivelul ăsta. Și ar mai fi Tevez. Și ar mai fi Morata, care are în continuare ceva de demonstrat lui Florentino Perez. Juve avea această echipă și înainte de semifinală, trebuia doar un certificat, o ștampilă. Care a fost pusă la Madrid.

N-o să mă refer la viitorul duel Suarez-Chiellini. Pariez că nu va fi nimic între ei, ba chiar că vor încerca să scoată beneficii de imagine de pe urma celor întâmplate. Și nici despre posibilul duel Suarez-Evra. Nu cred că va fi cazul. Cînd îi are lângă el pe Messi și Neymar, Suarez nu trebuie să scoată dinții.

O să mă refer pe final, dar pe scurt, la Real Madrid. Și asta pentru că vom mai avea timp s-o facem. Se anunță o vară agitată la Real. Impulsiv așa cum îl știm, Florentino Perez va reacționa. Presupun că vom asista la un desant de jucători, căci un sezon fără nici un trofeu trebuie acoperit cumva. Mai presupun că Ancelotti nu va continua. Cred că știe și el asta, declarația dată miercuri cum că vrea să-și ducă la capăt contractul e un avertisment către Florentino că nu intenționează să demisioneze și că va trebui să-și primească toți banii din contract. Cam la fel acționează și Casillas, care nu vrea să plece fără să-și primească banii pe care îi are de luat până în 2017. 

Acest sezon, în Spania și în Europa, transmite un mare mister. Un dublu mister de fapt. Cum a reușit să se dezintegreze senzaționala echipă a Realului din toamnă și cum a izbutit să se regenereze echipa Barcelonei din aceeași perioadă? Ancelotti vine cu circumstanțele atenuante ale accidentărilor, care au fost și care au avut rolul lor. Dar intervenția lui Ancelotti în jocul echipei în toată această perioadă s-a văzut destul de puțin. Nici măcar miercuri seară, când erau atât de multe în joc, italianul n-a mișcat nimic de pe bancă în afara schimbărilor de serviciu, post pe post. Să încerce o nebunie, de genul trecerii lui Marcelo, de exemplu, în atac, cam cum a făcut Guardiola cu Lahm. Sau a lui Coentrao la mijloc, cum a făcut Mourinho. Cu Juve apărându-se în 5 oameni, poate că trebuia încercat și altceva în locul centrărilor în careu. Sigur, după război e ușor de vorbit, mai ales din partea unora care stau pe margine și privesc, dar eu cred că o asfel de încercare ar fi putut să revitalizeze echipa. 

Și ar mai fi un mister al acestei primăveri. Ce s-a întâmplat cu Cristiano Ronaldo? De la decernarea Balonului de Aur, Cristiano a avut rare momente când a repetat prestațiile din toamnă. Am spus de multe ori la emisiuni că în Spania se vorbește despre problemele fizice pe care portughezul le are și pe care le duce pe picioare. La spate și la genunchi. Sunt idicii deja că nu se vorbește aiurea. Cred că pentru Cristiano vacanța de vară e cea mai mare dorință din ultimul timp.