Alegerea lui Paco

FC Barcelona și-a completat una dintre cele mai complexe campanii de achiziții din ultimii ani cu aducerea unui atacant. Paco Alcacer a lăsat Valencia pentru a se alătura unui proiect spectaculos la nivel de echipă, dar cu câteva semne de întrebare la nivel personal. Titlul acestui text poate fi privit în două direcții. Alegerea lui Paco de către FC Barcelona și alegerea lui Paco de a veni la FC Barcelona. Ambele sunt teme de discuții largi, cu păreri pro și contra.

”Nu prea sunt atacanți care să vrea să vină la Barcelona ca să stea în umbra tripletei MSN”, spunea Gică Craioveanu, pe la începutul verii, atunci când proiectele erau încă în fază incipientă. Și derularea evenimentelor părea a-i da dreptate. Rând pe rând, începând cu Vietto și Gameiro și terminând cu Mario Gomez și Van Persie, numele vehiculate pentru un transfer se îndepărtau cu aceeași viteză cu care apăruseră. Iar acum, pe final, varianta Paco Alcacer a ieșit brusc la iveală, iar afacerea s-a făcut destul de repede, ca o mică bombă a verii. Vorbim totuși despre un atacant de 23 de ani, cu selecții și goluri în ”naționala” Spaniei, cu o cotă bună și cu perspective la fel de bune.

Nu încerc să-l contrazic pe Gică, dar eu cred că Paco Alcacer era atacantul pe care Barcelona îl avea pe listă din capul locului. Toate celelalte nume erau diversiuni menite să îndepărteze atenția publică, o ”cortină de fum” așa cum se mai spune, care să mascheze tratativele. Mai cred că Paco era varianta pe care și-a dorit-o Luis Enrique și o să explic imediat de ce. Vietto, Gameiro și ceilalți nu erau decât idei de rezervă, iar ușurința cu care ei s-au îndreptat către alte echipe mi se pare relevantă. Nu cred că un Vietto, de exemplu, ar fi stat prea mult pe gânduri să aleagă Barcelona, dacă ar fi fost într-adevăr dorit. Nu fusese titular la Atletico, FC Sevilla nu-i garanta această postură, iar posibilitatea de a juca în aceeași echipă cu Messi ar fi fost un argument suficient. Dacă într-adevăr ar fi fost dorit.

Și-atunci, de ce Paco Alcacer? Dacă ne uităm la lotul Barcelonei de azi, observăm că toate posturile au dublurile lor. Pe zona de atac, căci despre asta e vorba acum, Arda Turan e o variantă excelentă de rezervă și pentru Neymar, iar asta s-a văzut în această perioadă, dar, eventual, și pentru Messi. Mai e și un Denis Suarez care poate fi folosit acolo, mai e un Rafinha, chiar și Andre Gomes, la o adică. Singurul fotbalist din lotul lui Luis Enrique care nu avea un back-up era Luis Suarez.

Aici trebuie făcută o paranteză. Luis Suarez este, în acest moment, esențial în jocul colectiv al Barcelonei. Felul în care el interpretează rolul de atacant central atunci când nu are mingea este incredibil. Iar felul în care finalizează, de asemenea. Extrem de puține au fost, în aceste două sezoane de când e la Barcelona, partidele în care Luis Suarez a lipsit din pricina unor probleme medicale, dar din acest punct de vedere nu există siguranță. O leziune poate apărea oricând, mai ales că acum vor fi mai multe deplasări spre America de Sud, mai pot apărea suspendări, dar mai pot apărea și situații în care inclusiv Suarez să aibă nevoie de cineva lângă el cu care să se ajute. Vă amintiți ”sfertul” de Champions League cu Atletico? Poate că dacă atunci exista varianta Paco Alcacer la îndemâna lui Luis Enrique rezultatul acelei ”duble”, în care Barcelona a pedalat de multe ori în gol, ar fi fost altul.

Paco Alcacer nu-i Luis Suarez. Dar poate oferi variante de înlocuire a lui Suarez atunci când va fi cazul. E un marcator, un ”rematador” cum spun spaniolii, un atacant ce se mișcă puțin în afara careului, spre deosebire de Suarez, dar care atacă mereu mingea atunci când vin centrări din lateral. E un număr 9 adevărat, care poate compensa o eventuală absență a lui Suarez, dar care, cred eu, a fost adus și pentru a sta alături de Suarez în anumite momente, și am dat un exemplu mai sus, atunci când adversarul nu iese din propriul careu. Cred că vom vedea destule meciuri în care Luis Enrique îl va arunca în luptă pe Alcacer alături de cei trei din față, retrăgându-l eventual pe Messi mai spre linia de mijloc, așa cum s-a mai întâmplat. Fie în 4-3-3, fie în 4-2-3-1, fie, de ce nu, într-un modul ” a la Guardiola”, 2-4-3-1, cu fundașii laterali foarte sus. Să fie limpede, nu vreau să spun aici că Luis Enrique va revoluționa jocul Barcelonei prin aducerea lui Alcacer, ci că va apela probabil la aceste mini-revoluții atunci când situația o va cere. De aceea cred că Paco a fost atacantul dorit încă de la început, ba îndrăznesc să spun că prețul mare plătit pentru Andre Gomes, nejustificat de mare după părerea multora, a inclus și un fel de avans pentru Paco Alcacer, căci ambele afaceri s-au făcut prin intermediul lui Jorge Mendes, reintrat în cărți la FC Barcelona după ani mulți de absență de pe piața catalană.

Despre cealaltă parte a problemei acum. A făcut bine Paco Alcacer plecând de la Valencia, unde era titular și idol, la Barcelona, unde va trebui să stea în umbra celor trei ”tenori”? E o întrebare pe care cred că și-a pus-o și el. Dar a ales să facă pasul la o echipă unde posibilitatea de a câștiga trofee e mult mai mare decât la Valencia. Presupun că și situația incertă de la gruparea ”liliecilor” a avut rolul său, presupun că și creșterea de salariu a avut rolul său. Și mai presupun, am spus-o și la ”Fotbal European”, că integrarea va fi mai lesne decât a altora fiind internațional spaniol, având destule meciuri jucate alături de Pique, Iniesta, Jordi Alba, plus zile întregi prin cantonamente alături de ei. Vârsta e un mare avantaj pe care îl are, curajul nu-i lipsește, iar viața l-a încercat suficient. Imaginați-vă cum e să-ți pierzi tatăl chiar pe stadion, la un meci de prezentare, la doar 19 ani!

Toate întrebările își vor găsi răspunsul odată cu trecerea timpului. Câteodată însă e bine să te urci într-un tren de mare viteză chiar fără să ai locuri rezervate în loc să aștepți "personalul" cu care să te duci așezat la destinație.