Sa le zicem Srna ca nu ne trimit la Nani

Să zicem Srna' că nu ne trimit la Nani!

În sfârșit! Începe Euro 2012. Marele clinci european pe care îl așteptam emoționat, fix ca un copil în preajma Crăciunului. Este evenimentul care face milioane de microbiști de pe întregul mapamond să uite, timp de o lună, de tot. De carburatoare stricate. De alegeri. De facturi. De neveste. Și de dezamăgirile continue numite Steaua, Rapid, Dinamo + cupe europene.

Uităm chiar și de naționala noastră suferindă, care, invitată fiind la C.E, a zis "pas" din cauza durerilor de șold provocate de lituanieni, bosniaci și albanezi.

Mulți se așteaptă la spectacol la Euro 2012, dar bătrânul fotbal ar trebui să ne fi făcut mai înțelepți decât atât. Se va juca tacticizat, la rezultat, între niște atleți sleiți de puteri. 368 de jucători vin la Euro după sezoane epuizante și doar o parte dintre ei văd turneul final ca pe o "vacanță de vis cu fotbal". Aceștia sunt preponderent jucătorii de pe bancă, ce vor avea un aport poate prea puțin important la configuratia rezultatelor finale. Pentru Xavi, Muller, Pirlo sau Gerrard, Euro 2012 este încă un turneu în care presiunea apasă puternic pe umeri, în care se va juca obositor, la foc automat și în care orice greșeală va costa scump. Pentru ei, Euro este o nouă misiune, un nou trofeu pus în joc acum, în pauza dintre sezoane. Dar, Doamne, cât de prețios este acest trofeu...

Și acum e timpul să vedem cine se bate pentru el.

În grupa A, Cehia speră să lovească precum un Baros, dar dacă vedeta lor era atât de tare, probabil că juca acum la Milan, nu la Galatasaray. Grecii trăiesc din plin criza din 2012, dar, în sufletul lor, timpul s-a oprit pe loc în 2004, acel moment magic din istoria fotbalistică a Eladei. Acum, doar Zeița Fortounis le poate aduce o calificare în sferturi, dintr-o grupă în care polonezii bat Kuba, fericiți că au cu 30.000 mai mulți fani în tribune decât adversarii. Rușii nu spun multe, dar pot bate pe oricine, că îl au pe bancă pe Advocaatul fotbalului total, nu?

Grupa B e grea și trebuie să fii Agger ca să te califici. Pentru olandezi sigur Vor mai fi șanse pentru trofeul suprem, dar parcă generație ca cea de astăzi, nu au mai avut demult (golgheterii din Anglia si Germania). Și totuși, parcă asta spunem despre olandezi la fiecare turneu final. Oricum, vor beneficia de un atac Persiestent pentru grupe, unde vor juca alături de rivalii lor, nemții. "Wiesez să câștig Euro!", spunea deunăzi Schweinsteiger. Ha! L-ahm auzit și când zicea la fel de Liga Campionilor și atunci nu prea i-a ieșit. Dar O zi la Euro e cu totul altceva decât la echipa de club. Joci alături de cei mai buni, contra celor mai buni.

Și Portugalia are trupă Beton, chiar dacă depinde de un jucător esențial. M-am și întrebat cât o Costa să-l convingi pe Ronaldo să nu se mai prezinte la Euro, că și-așa are drum greu până în finală și trebuie să se pregătească de un nou sezon la Real Madrid. Sigur n-ar accepta, că nu are cine să-l înlocuiască, iar lusitanii ar fi ciuca bătăilor și ar plecă acasă triști, ca un cerșetor Pe peron în Gara de Nord.

Apoi, grupa C nu pare așa greu de prezis. Sigur, Italia arată ca un mare Buffon după toate scandalurile ("Last Bet", "Calcioscomese", "Calciopoli", "Don't Bet!" etc.) Dar Squadra niciodată nu se Abate de la drumul ei și va merge tiptil, din 1-0 în 1-0, către faza eliminatorie. Croații ar zice "Srna'!" dacă ar evita înfrângerea cu băieții lui Prandelli, dar ce te faci cu Spania? Că trebuie să joci și cu ei. To'rrespectu pentru Del Bosque că a riscat să-l ia pe Fernando la Euro, dar parcă nu era momentul optim să te bazezi pe un fotbalist nesigur, într-o echipă care joacă Alba - neagra cu mingea. Unii spanioli par să se întrebe de ce Del Bosque insistă în continuare cu eroul din 2008: "Bre! Mata' n-ai auzit de Soldado?".

În grupa asta, irlandezii par condamnați. Trapattoni speră să O Dea liderul Keane în ațe, dar pe hârtie, Long mai e drumul până-n sferturi. Nici nu-i de mirare totuși. Doar Irlanda este singura de la Euro care a convocat un jucător fără echipă!

Și vine grupa D. Unde se întâlnesc doi coloși de pe Harta fotbalistică. Amândoi, puși pe harță. Anglia e lovită de accidentări, iar Hodgson are o singură variantă. Te rryști cu puştii, mai ales că mijlocul e ranforsat de Parker și Gerrard. De Stevie G depinde foarte mult prestatia englezilor, care stau linistiti acasă. E evident pentru toata lumea, inclusiv pentru Colegi. Ca rroll de lider, Gerrard e cel mai potrivit.

Totuși, și Franța pare că E vraiște în toate compartimentele. Vorba aia, cu un Ribery nu se face primăvară...Plus ca selectionerul Blanc a anuntat lipsa de pretentii de la acest turneu final. Fanii strâmbă deja din nas: "MMM'Vila Euro doar că să faci act de prezență?". 

Culmea, suedezii se prezintă la Euro exact ca într-un Safari: curioși, nesiguri pe ei, dar convinși că se vor distra. Cine știe, dacă obțin calificarea, poate dau și-un Bajram în cantonament. Cât despre Ucraina, sunt destul de puține de zis. Probabil, vecinii noștri ar trebui să fie recunoscători că au fost gazde de soi la turneul final. Vor veni, vor juca trei meciuri admirabile, înfrângerile vor curge, dar rănile Seling și se cicatrizează până la toamnă. Că d-asta-i așa palpitant fotbalul, cu suișurile și coborașurile lui.

Azi ai meciul vieții, iar peste două luni s-ar putea să faci un rezultat mortal (R.I.P Manolo Preciado). Și până atunci, noi doar sperăm să vedem spectacol. Șuturi, bare, tacklinguri, ratări, dramatism. Țipete, zâmbete, lacrimi. Și goluri multe. Lucruri care să ne facă să zicem echipelor "Srna'!" fiindcă joacă și nu ne pasează plictisitor, încercand să-și trimita la Nani adversarul cu un gol chinuit. Sunt lucruri de care ne bucurăm doar din doi în doi ani, când din bucătăria bătrânului Sepp și a ucenicului Platini ni se servește fotbal de lux, într-o porție copioasă. O porție de-o lună.