Marea evadare

Marea evadare

Să laşi lupta pentru cupele europene din campionatul intern pentru o experienţă-kamikaze în Rusia poate fi un act curajos sau unul inconştient. Pentru familie, întotdeauna un salariu mai mare va prima, dar cum rămâne cu soarta antrenorului? Plecarea lui Dorinel Munteanu în la Saransk atrage două concluzii sigure, la final de 2012. Ambele sunt dezamăgitoare pentru fotbalul nostru.

1. Liga 1 a pierdut încă un tehnician valoros, care indiscutabil a crescut nivelul întrecerii în ultimii ani. La fel ca Răzvan Lucescu însă, el a ales să fugă de problemele din ţară la adăpostul unui contract generos. Generos, dar nu din punct de vedere sportiv
2. situaţia de la Dinamo este poate exact atât de gravă precum s-a scris şi s-a vorbit în ultima vreme. Atunci când cuvinte precum "insolvenţă" sau "faliment" sunt pronunţate atât de des, sensul lor poate se pierde, se diluează. Dar asta nu înseamnă că problemele nu există.

Neapărat, trebuie să tratăm pe scurt cele două concluzii care încheie acest an învolburat. Putem fi cu toţii de acord că este nedrept să critici sau să ironizezi un antrenor care a câştigat titlul în România cu OŢELUL GALAŢI. Şi de la care a început, în fond, revoluţia CFR-ului în fotbalul românesc (încă de pe vremea acelui parcurs impresionant din Cupa UEFA Intertoto, în 2005). Alegând însă să se îngroape sub un morman de bani în anonimatul subsolului din Rusia, Dorinel face un pariu riscant. Speră să-i calce pe urme lui Dan Petrescu, dar colegul său de generaţie se zbate acolo de trei ani cu rezultate imediate greu de anticipat, obţinute însă în condiţii mai blânde decât cele pe care le va înfrunta "Neamţul". La fel ca Răzvan Lucescu, Cosmin Olăroiu sau Ladislau Boloni, Munteanu a ales şi el evadarea într-un loc străin de fotbal, din care poate pleca fie profet, fie profan. Cu bani mulţi însă, Dorinel are şanse mari să-şi cumpere o retrogradare deloc măgulitoare.

"Neamţul" are un trecut zbuciumat. Este omul care a rezistat mandate lungi, ce au produs rezultate evidente, graţie metodologiei aduse din Bundesliga de mijlocaşul care altădată desena alături de Hagi şi Adi Ilie. A avut însă şi "şederi-fulger" de doar câteva zile sau săptămâni, la U. Cluj, Steaua şi Dinamo, experienţe care i-au discreditat imaginea în faţa fanilor tineri şi, deopotriva, mai experimentaţi. Cei care-l cunosc bagă mâna în foc că Dorinel nu a fugit niciodată de responsabilitate, dar s-a ferit toată viaţa de neseriozitate şi de incertitudine. Iar faptul că a rupt legătura cu Dinamo la câteva săptămâni de la instalare nu poate spune decât un singur lucru: clubul nu mai poate fi redresat cu mijloace simple, "cu muncă şi iar muncă", aşa cum îi place antrenorului să spună. Nu. Acolo e nevoie de prea multe milioane de euro pentru revenirea la liman, iar Munteanu a refuzat să garanteze performanţă fără bani şi stabilitate, la un club ameninţat cu dispariţia. Prezenţa lui Ionuţ Negoiţă în birourile din Ştefan cel Mare nu este nici pe departe suficientă, iar asta ar putea da palpitaţii oricărui fan alb-roşu.

Rămâne impregnată ideea că, sistematic, ne pleacă imediat din ţară antrenorii cu rezultate decente spre bune. Într-un fotbal din ce în ce mai sărăcăcios, o ofertă de la Mordovia Saransk apare ca o barcă salvatoare în plină furtună, iar asta nu face deloc cinste României. Recent, Mircea Lucescu l-a cauţionat pe mezinul Răzvan, care se luptă printre dune cu El Jaish: "Eu ştiu ce fotbal se joacă în Qatar şi cât de greu este acolo". Totuşi, observaţia pare forţată, dacă nu chiar de-a dreptul deplasată. E greu poate din punct de vedere lingvistic sau social, dar să transformi campionatul qatarez într-o 'Serie A mai mică' pare de-a dreptul caraghios. Urmărind însă firul ideii lui Il Luce, nu putem decât să-l cauţionăm pe experimentatul tehnician. În fond, şi dacă fiul meu s-ar descurca grozav la desen, aş încuviinţa o carieră în artele plastice, în detrimentul complicatei matematici.

Fostul selecţioner s-a dus însă să se bată pentru titluri şi Cupe, lucru care nu se poate spune despre Dorinel. Campionatul Rusiei are o structură ciudată. Şase-şapte forţe au potenţial european consistent. Unii sunt bogaţi, alţii sunt şi mai bogaţi. Angajează pe bani mulţi şi rareori români. Zenit, ŢSKA, Anji sau Spartak sunt intangibile, iar apoi suntem obligaţi să încheiem rapid topul. În liga în care Lokomotiv Moscova a ajuns pe locul 9, ştacheta clar a fost ridicată foarte sus. Mai rămân câteva trupe competitive (Kuban, Amkar), care s-ar lua la trântă serios cu Petrolul Ploieşti sau cu Pandurii. Iar în jos...ei bine, în jos e hăul. Niciuna dintre clasatele 12-16 nu a mai bătut pe NIMENI de cinci etape! Ca să rămâi în prima divizie trebuie doar să poţi să înfunzi două nefericite, iar Mordovia pare victima-perfectă. Fără vedete, fără puncte, fără sudamericani, fără perspective, echipa îi oferă şanse mici de succes lui Dorinel Munteanu. Pentru că el nu antrenează "lanterna" din campionatul Rusiei, ci ditamai neonul!