Din fata liceu din spate muzeu

În faţă liceu, din spate muzeu

Povestea "grădiniţei" Rapidului din era insolvenţei abia începe, cu derby-uri pe bandă rulantă. Dar cât de tânără este această echipă de fapt?

Pierderea a trei sferturi de lot a cam şubrezit perspectivele giuleștene pentru vara viitoare. De altfel, în jurul echipei s-a vorbit şi despre retrogradare, având în vedere că planeta a început să se surpe de-a binelea. Practic, rapidiştii ştiu că pot pierde orice meci pe care îl vor mai juca în acest campionat, fără să mire pe cineva cu o clasare sub standard la finalul sezonului. Evident, o situaţie neobişnuită. Gândul că Rapid a devenit o echipă prea tânără şi atât de vulnerabilă populează din ce în ce mai multe minţi microbiste. Dar este o impresie falsă. Ce ne mai plac exagerările! Dacă privim atent, grădiniţa e mai degrabă plină cu educatori decât cu copii...

Şi începem enumerarea. Poarta e asigurată de providențialul Pecanha (33 de ani), iar axul central este unul foarte experimentat pe plan intern. Oros şi Abrudan n-au cedat la Iaşi şi au în spate un parteneriat vechi, care a impresionat în perioada de la FC Braşov. Practic, Rada poate acoperi cu nume cunoscute nouă posturi din 11, chiar dacă banca nu îi oferă deloc experienţă, ci doar exuberanţă. Mizele sunt acum cei doi-trei puşti ajunşi printre titulari. Coman a intrat în joc de ceva timp, iar Nicu Vasile, liceanul, aleargă de parcă are tălpile încinse. Mijlocul e fortificat de N. Grigore şi E. Dică, jucători care au peste 200 de meciuri în Liga 1 la activ. Tehnicii şi rafinaţii au rămas Grigorie şi Herea, iar pe dreapta aleargă tot Roman. E mai greu în atac, unde nu sunt suficiente cele trei opţiuni disponibile. Ioniţă este absent de prea mult timp, Pancone abia mai duce, dar măcar Ciolacu fuge.

Acum, obiectivul sezonului la Rapid este ambiguu. Despre cupele europene nu poate fi vorba, poate chiar pe o perioadă de trei ediţii, până în 2016 (Ha! Poftim aici timp de reconstrucţie). Astfel, presiunea este redusă, iar forțele comune sunt orientate spre țelul de a NU ocupa la final una dintre cele 4 poziţii retrogradabile. Evident, cu un joc solid, se poate spera măcar la primele 4,5,6 locuri, dacă de titlu nu poate fi vorba. Să lupţi pentru ele este însă cu totul altceva, în cadrul unei competiţii atât de solicitante. Oricum, o asemenea "izbândă" nu ar ajuta decât prin prisma drepturilor TV şi poate prin exportul de tinere talente care au confirmat.

Evident, de bani va fi mare nevoie, chiar şi cu preţul slăbirii lotului, în ciuda faptului că locurile 9, 11 sau 14 nu sunt pentru galeria mândră din Giuleşti. În orice scenariu, Rapid nu poate avea decât un singur obiectiv în următorii trei ani: reconstrucţia totală. Deşi duc greul la început, experimentaţii echipei de acum nu vor mai fi acolo, la ieşirea din insolvenţă. Poate doar prin birouri. Jos, pe terenul din Grant, Marian Rada are o muncă delicată. Teoretic, el trebuie să cultive o nouă echipă performantă, în perspectiva campionatelor viitoare, folosind resurse minime. Nu poate fi sigur că echipa lui va supravieţui, dar cred că strânge tare din pumni şi speră.

George Copos, cunoscând proasta gestiune a clubului în ultimul deceniu, a avertizat demult că Rapidul va ajunge aici. "Ascultaţi-mă ce vă spun! La un moment dat nu vor mai fi bani deloc.." şi iată că nu mai sunt. Pentru salarii nu sunt. Mai deloc. De transferuri nici nu poate fi vorba. Deci, copiii clubului trebuie neapărat să fie buni, altfel e de rău. Nu de alta, dar pe vechea gardă din Giulești nu se mai poate baza nimeni prea mult timp. Norocul lui Marian Rada este că mai are pe bancă, totuşi, încă vreo șase puști cu tălpile încinse.