Răzvan Lucescu: "Copos şi Savvidis m-au ajutat să-mi înving frustrările"

• SuperLiga: Poli Iași - FCSB, luni, 20:00, DGS 1

• SuperLiga: Dinamo - Rapid, duminică, 20:00, DGS 1

Răzvan Lucescu, 51 de ani, traversează o perioadă extraordinară din punct de vedere profesional. Tocmai a luat titlul cu Al Hilal în Arabia Saudită, echipă cu care în iarnă a câştigat şi Liga Campionilor Asiei.

Dublă pe care nu a mai reuşit-o altcineva acolo. Şi este al optulea trofeu al său ca antrenor!

Dubla din Golf vine după o altă dublă, titlu-cupă, anul trecut, în Grecia. Şi acolo, campionat luat după 34 de ani de PAOK Salonic. Ar putea fi atât de mulţumit încă te-ai aştepta să-i treacă prin cap că merită o pauză. Dar nu e cazul.

Şi, surprinzător pentru mulţi, susţine că patronii care au pus cea mai mare presiune pe el, Copos şi Savvidis, l-au ajutat cel mai mult! 

La două zile de la victoria care i-a asigurat trofeul cu două etape înainte de final, Răzvan Lucescu a vorbit pentru Digi Sport. Doar câteva minute pentru că deja pregătea meciul cu Al Wehda. 

În noaptea câştigării Ligii Campionilor Asiei, Răzvan Lucescu se gândea la campionatul Arabiei Saudite

Euforia câştigării titlului de campion cu Al Hilal mai durează sau a trecut deja?

Nu ştiu ce să spun! Descătuşarea, bucuria, trăirea momentului cu foarte mare intensitate? Da, astea au trecut. Dar ce am obţinut rămâne foarte profund şi nu poate fi şters. Iar această reuşită mă va ajuta în continuare în ceea ce fac zi de zi. Pentru că dă greutate muncii pe care o depui, un sentiment de satisfacţie că nu degeaba renunţi la ceea ce renunţi pentru meserie.

Traversezi cea mai bună perioadă a carierei?

Mai degrabă cred că pot spune că am trecut la un nivel superior. Deşi peste tot pe unde am fost am obţinut ceva, două trofee cu Rapid şi prezenţa extraordinară în Europa, alături de Steaua. Prima întâlnire românescă la acest nivel, nu?

La Braşov am reuşit o promovare, în Qatar am luat o Cupă, cu Xanthi am disputat finala Cupei, la PAOK au fost două cupe şi titlul, pe lângă sezonul ăla cu meciurile decise la masa verde. Iar aici Liga Campionilor după 20 de ani pentru Al Hilal. Consider că am urcat la un nivel superior faţă de ce eram eu înainte.

Cât a trecut de la câştigarea Ligii Campionilor Asiei până să te gândeşti "acum trebuie să vedem ce facem în campionat". Cât a durat fericirea?

Bucuria a fost imensă, conştientizarea câştigării unui trofeu continental a fost ca o descătuşare după o presiune imensă. Imensă! Ni se cerea cu insistenţă, un pic agresiv chiar, să câştigăm acest trofeu pentru Al Hihal.

A fost o mare uşurare, dar îmi aduc aminte ca exact în noaptea aia era etapă în campionatul Arabiei Saudite, iar Nasr pierdea cu Wehda şi asta ne-a dat un pic de linişte că principalul adevrsar nu s-a desprins. Normal, ne gândeam că trebuie să luăm şi campionatul. Era aşa, ca o obligaţie.

În alte competiţii, pe alte continente, se joacă finala si apoi vine vacanţa şi lumea iese din presiunea şi adrenalina ultimei perioade şi are timp să se liniştească şi să se bucure. Aici e diferit. 

Ce a luat bun Răzvan Lucescu din restricţiile impuse de pandemia de COVID-19

Când a fost mai greu să-i capacitezi pe jucători? După câştigarea Ligii Campionilor Asiei sau după pauza legată de pandemie?

După pauza forţată de virus am văzut că toată lumea era deosebit de motivată să dea totul pentru a câştiga campionatul. Urma şi acel meci decisiv cu Nasr, poate nu neapărat pentru noi, cât mai ales pentru ei deoarece înfrângerea îi cam scotea din cursă. Şi am câştigat.

După Campionatul Mondial al Cluburilor a fost un pic dificil. Am făcut un egal, dar apoi am câştigat cu 7-0 acasă. Am o echipă cu jucători cu caracter bun, cărora le place să câştige. Vor să câştige! Dar pentru a realiza asta e obligatoriu ca fiecare să aibă siguranţa unei discipline de club mare care să-i ajute să-şi îndeplinească obiectivele.

Dacă ar fi să poţi lua ceva pozitiv din toată această nebunie cu noul coronavirus, cu izolarea, cu restricţiile etc care ar fi?

Hm... Că trebuie să te adaptezi la imprevizibil. Poate că pentru noi pauza a fost bună deoarece eram supraîncărcaţi, suprasolicitaţi. Cam trei luni, trei luni şi jumătate am jucat tot la 3 sau 4 zile. Aşa am putut redeveni proaspeţi şi cu mult entuziasm. Iar eu am putut sta mai multă vreme cu soţia mea. Am putut să petrecem în sfârşit mai mult timp împreună.

Asemănarea dintre Arabia Saudită şi Grecia găsită de Răzvan Lucescu

Cât de puternic a fost impactul cu trecerea din Grecia în Arabia Saudită?

Personal nu l-am simţit foarte tare pentru că aveam o experienţă în zonă (n.r. El Jaish, Qatar) chiar dacă totul e diferit între cele două continente. Dar trăirile sunt asemănătoare şi de aici o mare pasiune pentru fotbal, dusă dincolo de orice limită din punct de vedere emoţional.

Cum e relaţia cu vedetele Gomis şi Giovinco? Cum l-ai convins pe căpitanul Mohammad Al-Shalhoub că ajută echipa chiar dacă uneori nu-l foloseşti titular?

Am jucători care au în sânge dorinţa de a câştiga permanent. Nu doar cei doi, toţi! Fotbalişti care sunt nemulţumiţi când apare un rezultat negativ. Fotbalişti care sunt conştienţi şi când nu sunt în cea mai bună zi. Cu atât mai mult ei  au nevoie să simtă că în jurul lot totul e ca la o echipă puternică.

Căpitanul nostru a trecut prin multe, multe experienţe. Se respectă şi respectă istoria clubului şi ne respectăm între noi până la urmă. Noi, ca staff suntem obligaţi permanent să le asigurăm tuturor un astfel de cadru pentru că ei sunt adevaraţii eroi, nu altcineva.

Cu ce a rămas Răzvan Lucescu din colaborările cu George Copos şi Ivan Savvidis

Ce mesaje ai primit din Grecia, acolo unde ai făcut o dublă istorică, dar ai decis să pleci?

Multe, multe, multe. Multe mesaje şi frumoase. Grecia pentru mine înseamnă enorm din toate punctele de vedere. Iubesc ţara, Salonicul, am legături extraordinare la Xanthi, conexiuni speciale cu jucătorii pe care i-am antrenat.

Dacă ar fi să caracterizezi foarte pe scurt cu ce ai rămas din relaţiile profesionate cu George Copos şi cu Ivan Savvidis, doi patroni grei, cu care probabil că ai avut multe discuţii, ce ai spune?

Amândurora trebuie să le mulţumesc deoarece au însemnat enorm pentru dezvoltarea mea profesională. Chiar dacă de multe ori, în destule momente, eu m-am considerat nedreptăţit.

Dar rămân cu ideea că mi-au dat posibilitatea să lucrez la cel mai înalt nivel şi, foarte important, să învăţ să-mi depăşesc toate frustrările. Ştiu, sună cumva, dar consider că e un lucru esenţial pentru ca un antrenor să ajungă să aibă succes.

Etichete: razvan lucescu , al hilal , trofee razvan lucescu , titlu razvan lucescu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News