Sânmărtean, unul dintre cei mai tehnici fotbaliști din ultimii ani, trece la teorie! Citește „Driblingul”

• SuperLiga: Sepsi - Buzău, vineri, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: Farul - Oțelul, vineri, 20:30, DGS 1

Numele complet al cărții e de fapt „Driblingul meu” și îi aparține lui Johan Cruyff. Chiar! Rostit, scris, amintit de Lucian Sânmărtean, cuvântul ăsta are o altă forță. În aceeași propoziție cu marele Johan nu mai zic. Dar să rămânem la „al nostru”.

E o realitate asta. Sânmărtean a fost unul dintre puținii fotbaliști care puteau determina un microbist să meargă la stadion: „Hai la meci, că joacă și x”. Acolo unde x putea fi, pe vremea când eu, unul, descopeream drumul arenelor: Dobrin, Dumitru, Ion Ion, Marcel Răducanu, Iordănescu, Lucescu, Balaci, Hagi, Crișan, Cârţu, Lupu, Panduru...

Știu, am avut o copilărie fericită. ? Și din punctul ăsta de vedere. Pe Lucică îl bag în categoria asta. Fără emoții. Dar mi se pare super tare ca, atunci când l-am provocat la Jurnalul de Autoizolare și i-am explicat ce vreau de la el, și anume să îmi spună cum își petrece timpul, ce citește, ce filme vede, să îmi spună: „ Acum citesc 'Driblingul' lui Cruyff.

Am mai citit în perioada asta 'Puterea subconștientului', 'Vindecarea sufletului' și 'Curajul de a nu fi pe placul celorlalți'”. Fostul internațional are și o serie de recomandări de făcut în ceea ce privește filmele: „Ordinea este aleatorie... Under the Silver Lake (tradus Sub lacul de argint), The House that Jack built (Casa pe care a construit-o Jack), Hotel Mumbai, Gloria Bell sau First Man (Primul om pe Lună). Practic, zilnic avem și program de vizionat producții cinematografice”.

Lucian Sânmărtean joacă „elasticul” cu fetița sa, dar și rolul de grădinar. Zilnic

Driblingul efectiv și-l mai etalează în curtea casei. Casa din București, îl întreb, știind cât îi e de dragă și Bistrița natală. „În București suntem autoizolați, dar slavă Domnului ne putem bucura de zilele cu vreme frumoasă. Ieșim afară și împreună cu Natalia (fetița de 10 ani a Mariei și a lui Lucian) ne jucăm de la fotbal până la elastic toate jocurile pe care ni le amintim noi din copilărie. Îmi mai fac timp și pentru o repriză de grădinărit... Nici nu știm cum trece timpul...”.

Drumurile în afara casei sunt doar pentru strictul necesar: „Ies la cumpărături o dată, de două ori pe săptămână, după care reintrăm în rutina din această perioadă”. Rutină pentru el însemna și înainte de izbucnirea pandemiei serii generoase de abdomene: „Le-am descoperit mai târziu, dar nu le mai las”, mărturisea acum ceva timp într-un „Matinal”. E evident că acum cu atât mai mult își pune în practică programul de exerciții: „Abdomene, lombari, flotări. Am circuitele mele și nu mă abat de la ele”.

Cariera lui Lucian Sânmărtean e o poveste cu happy-end și datorită fetelor din viața lui. Sau mai ales datorită lor

E tabloul în culori calde al unei alte familii de oameni frumoși din sportul românesc. Maria o fostă mare atletă, dar înainte de toate omul care i-a fost alături lui Lucian în cele mai grele momente. Categoric că și invers, dar măcar acum se cuvine să îi mulțumim Mariei pentru că am mai putut admira driblingul lui Lucian măcar zece ani în plus.

De fapt, mulți atunci l-au descoperit, pe final de carieră. O carieră care în urmă cu zece ani era cât pe ce să se încheie. Măcinat de accidentări, ros de îndoieli în privința rezistenței efective a organismului la efort, Sănmărteam se gândea că poate acesta îi e destinul, să se lase de fotbal înainte de 30 de ani. Soția l-a motivat, l-a ambiționat, l-a făcut să continue. A avut ce e drept un aliat, atunci în burtică: „Nu vrei să vadă și copilul tău ce tată talentat și iubit de atâția oameni are?!”.

În timp, lucrurile s-au întâmplat ca în filme cu micuța Natalia povestind la un prânz în familie cât de mândră s-a simțit la școală pentru că îi auzea pe colegi spunând: „Tatăl tău e cel mai bun. La fotbal”. Și la fotbal. Da, atunci Lucian se putea lăsa liniștit pentru a se dedica jocurilor copilăriei... „Elasticul, ascunselea, prinselea...”, copilului său, dar și copiilor, pentru că după ce totul va fi trecut, Lucian își așteaptă „copilașii”, așa cum le spune la școala sa de fotbal.

Îmi spunea mai acum câteva luni o fostă colegă de la Digi 24: „Tipul ăla care a venit la tine la emisiune chiar e deosebit, să știi. Băiatul meu face fotbal la școala lui și e înnebunit, dar dincolo de asta ne-a cucerit și pe noi părinții prin metodă, implicare și accentul pus pe latura educațională”.

Lucian Sânmărtean omul care s-a născut să dribleze numai pe teren, niciodată regulile, îndeamnă: „Stați acum acasă, pentru a ne putea vedea cât mai curând pe stadioane!”.

Etichete: lucian sanmartean , blog dan filoti , jurnal de autoizolare

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News