Jurnal de autoizolare | Portret de învingător. Dulca, omul care trece peste toate zâmbind

• SuperLiga: Poli Iași - FCSB, luni, 20:00, DGS 1

• SuperLiga: UTA Arad - Botoșani, luni, 17:00, DGS 1

Cristian Dulca este unul dintre marii luptători din fotbal. El este eroul de astăzi al jurnalului de autoizolare. Și nu mă refer doar la cariera de fotbalist, ori cea de antrenor.

Chiar glumind, așa cum face el tot timpul și chiar în orice situație, putem spune că lui Cristi Dulca i-o fi folosit inclusiv faptul că acum două decenii a jucat fotbal în Coreea de Sud, una dintre țările lăudate pentru eficiența, câtă poate exista, în lupta cu pandemia ce macină planeta.

În sprijinul afirmației mele făcute despre unul dintre puținii fundași români ce se poate lăuda cu prezențe la un campionat mondial (titular în celebrul meci cu Tunisia când tricolorii s-au făcut toți blonzi), stă un episod petrecut în perioada debutului său ca antrenor.

Dulca se ţinea de glume chiar şi la chimioterapie

Un Cristi Dulca, aflând că trebuie să lupte cu o boală ce a ucis și ucide zeci de milioane de oameni. Povestite de el mai demult și devenite cumva inspiraționale pentru cei care nu se lasă răpuși de cancer: glumele făcute cu medicii și pacienții înainte de ședințele de chimioterapie și zâmbetul adus pe buze inclusiv rudelor îngrijorate ce însoțeau bolnavii sunt vii mereu:

"Se uitau la mine ca la un nebun că tot făceam poante... La un moment dat, o doamnă m-a luat deoparte și m-a întrebat dacă fac ce fac pentru că vreau să le mai distrag atenția, că nu par genul care să vrea să râdă de oamenii în suferință. Pur și simplu nu concepea că și eu, la rândul meu, vin la tratament".

Momentul în care Cristi Dulca a obţinut una dintre marile sale victorii

Iar un alt episod care a avut loc tot acum mulți ani, în vestiarul divizionarei secunde Delta Tulcea. Un antrenor suferind, abia ținându-se pe picioare după o chinuitoare ședință de tratament intră la pauză în cabina unei echipe bazate și condusă pe teren propriu după o primă repriză execrabilă.

Se agață de meserie, se agață de cotidian, iar jucătorii îl consideră și îl tratează ca pe o umbră. Cu ultimele rămășițe de energie, Dulca zbiară efectiv într-un discurs teribil, cu el dându-se exemplu, răstoarnă masa de masaj și aruncă cu ce îi vine în mână. Trântește ușa vestiarului și se prăbușește pe bancă epuizat de unde se ridică doar la final pentru a sărbători una din cele mai frumoase victorii ale carierei.

După această scurtă incursiune în trecut e lesne de înțeles că familia Dulca nu poate ieși decât învingătoare din acest meci. "Am anticipat un pic lucrurile și am plecat spre Constanța imediat după ce s-a anunțat primul caz la noi. Glumă, glumă dar chiar am urmărit atent ce a fost prin Coreea și ne-a folosit". Cristi se referă la faptul că a putut să își recupereze fiul, pe Marco Dulca, de la Viitorul.

"Chiar nu ne plângem. O dată pentru că tot uitându-mă la știri și văzând ce e in jur, îmi vine să spun că noi la Cluj parcă suntem mai feriți, comparativ cu restul orașelor mari. Cel puțin deocamdată". Un alt motiv este dat de faptul că familia sa beneficiază de un confort care să îi ajute pe ei să treacă mai ușor: "Apreciem o dată în plus bucata asta de curte și faptul că stăm la casă.

Noua "maşină de spălat" a familiei Dulca

Putem ieși la aer, mai punem un zarzavat, tund iarba, e spațiu chiar și pentru exercițiile fizice ale copiilor și nu mai zic de piesa de rezistență, foișorul acolo unde mă uit eu de obicei la meciuri. Acum, după ce adoarme toată lumea mai iau câte un dvd și câte un album de poze și mă uit la cât de bun eram... La cum arătam nu zic, că și acum sunt bine rău", declară în stilul său Cristi.

Tot el "dă din casă": "Mi-am descoperit o nouă pasiune. Spălatul vaselor. E... antrenant. Intru tare de la început. Ofensiv. Fără tatonare. Zboară tacâmurile și farfuriile în toate părțile. Și e un zgomot ca pe stadion. Mai există și victime colaterale, se joacă la sacrificiu, cedează câte un castron, se ciobește un pahar, dar atâta timp cât nu vede arbitrul ...

Până o să pună VAR ul e ok... După, schimb strategia. Dar sper să se termine nebunia asta și să ne întoarcem în viață. Mai avem atâtea de făcut. Ne ajută Dumnezeu și trecem peste".

Cristi Dulca! Glumeț. Optimist. Inspirațional!!!

Etichete: cristian dulca , blog dan filoti , jurnal de autoizolare , dulca chimioterapie

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News