(P) Miracolul de la Berna: cum a schimbat fotbalul ultimul meci oficial dintre Germania și Ungaria

• Premier League: Man. City - Tottenham, sâmbătă, 19:30, DGS 1

• SuperLiga: CFR Cluj - Rapid, sâmbătă, 21:30, DGS 1

După patru ediții dominate de Italia și Uruguay, Mondialul elvețian avea o altă favorită: Ungaria lui Ferenc Pușkaș și Sandor Kocsis. „Mighty magyars”, așa cum era supranumită gașca lui Pușkaș, domina fotbalul la acea vreme și nu mai pierduse de 28 de meciuri, serie de neconceput până atunci. În paralel cu preambulul problemelor politice din țară, care aveau să conducă spre Revoluția din 1956 oprită cu forța de tancurile sovietice, Ungaria defilase spre aurul olimpic din ’52 și distrusese Anglia de două ori înaintea Mondialului: întâi cu 6-3, apoi cu 7-1.

Totul în regulă pe „frontul” Basel

Grupa B a Mondialului pornea conform așteptărilor. Germania de Vest învingea modesta Turcia cu 4-1, Ungaria „demola” Coreea de Sud: 9-0, rezultat care rămâne și astăzi cea mai mare diferență de scor înregistrată la un Mondial (egalat ulterior de Iugoslavia – Zair 9-0 din 1974 și de Ungaria – El Salvador 10-1 din 1982). Etapa a doua le aducea față în față. Cu 56.000 de spectatori pe St. Jakob din Basel, Ungaria administra nemților una dintre cele mai mari umilințe sportive din istorie: 8-3, cu un “poker” al lui Șandor Kocsis. Diferența dintre fotbalul practicat de mașinăria maghiară și cel al adversarilor fusese și mai mare, dar nemții au reușit să marcheze de două ori în ultimul sfert de oră al partidei.

În timp ce Ungaria câștiga grupa așteptat, Germania se furișa în sferturile de finală de pe locul al doilea, dar avea să afle că un culoar cu Iugoslavia și Austria era mult mai bun decât cel al ungurilor, care întâlneau Brazilia și Uruguay, protagonistele celebrei finale din 1950. Dar “Echipa de Aur” a Ungariei nu avea timp de complicații cu filiera sud-americană: 4-2 cu Brazilia, același scor cu Uruguay și marii favoriți ajungeau în finală, punctul de întâlnire cu gloria atât de așteptată și cu adversarul “nimicit” în grupe cu trei săptămâni înainte.

Nimeni nu-i bate pe nemți de două ori. Nici de la 2-0 în minutul 8!

Finala de la Berna începea la fel ca meciul din grupe. Ungaria avea deja 2-0 în minutul 8, după golurile lui Ferenc Pușkaș și Zoltan Czibor. Germania reducea repede din diferență și chiar egala în minutul 18. Nu se anunța încă surpriza, maghiarii preluând din nou controlul jocului și ratând ocazie după ocazie. Până în minutul 84, când Helmut Rahn marca pentru Germania de Vest și făcea 3-2. A răspuns Pușkaș, aproape instant, dar steagul tușierului era sus. Nu a mai fost timp pentru marea echipă a Ungariei să-și salveze aura de invincibilitate!

Ungaria pierdea prima dată după cinci ani și se mulțumea cu medalia de argint. Germania oferea ceea ce avea să rămână în istorie drept “Miracolul de la Berna”, una dintre cele mai mari surprize din istoria turneelor finale. Și țara avea un prim mare motiv de bucurie după ieșirea de sub “jugul” nazist și problemele întâmpinate din 1945 încoace.

1954 a rămas Everestul Echipei de Aur

Pentru maghiari, finala pierdută în 1954 a reprezentat finalul Generației de Aur. Mai ajungeau de două ori în sferturi, în 1962 și 1966, dar nu îi mai aveau pe Kocsis și Pușkaș și nu mai încântau. Ambele vedete fugeau din țară după Revoluția din 1956 și ajungeau să fie adversari în Spania: Kocsis semna cu Barcelona, Pușkaș cu Real Madrid. Fără principalele “guri de foc”, fotbalul maghiar nu s-a mai apropiat vreodată de fazele finale ale Mondialului și nu a mai visat frumos, așa cum o făcuse pe vremea giganticilor ei fotbaliști. Mai mult, între 1986 și 2016 Ungaria nu mai reușea nicio calificare la un turneu final!

Pentru Germania, “Miracolul de la Berna” a fost doar începutul unei serii incredibile, ce încă e în viață. Panzerele s-au calificat la toate turneele finale ale Mondialului, iar la European nu au mai ratat nicio prezență din 1972. Au câștigat 7 trofee majore, au jucat alte 7 finale și nu au avut vreodată două turnee consecutive (de Mondial și European) în care să nu fie cel puțin în semifinale.

Finala de la Berna din 1954 vedea apusul marii echipe maghiare și nașterea unei forțe a fotbalului. De atunci au trecut 67 de ani, Germania i-a dat pe Beckenbauer, Rummenigge sau Matthaus, iar cei mai bătrâni dintre unguri le povestesc și astăzi nepoților despre cât de mare a fost Echipa de Aur a lui Pușkaș și Kocsis. În șapte decenii, Ungaria și Germania nu s-au mai întâlnit decât în amicale, dar diseară, la SuperEURO, sunt din nou adversare într-un meci oficial. Unul în care Germania preia rolul Ungariei din 1954 și este o favorită uriașă. Dar istoria ne spune că și marile echipe cad la un moment dat, indiferent de forța dominantă pe care o emană.

Etichete: advertorial superbet

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News