Baby Delpo crește

În cele mai multe dintre cazuri, oamenii fug de rutină. Și asta se poate observa și în tenis. În afara fanilor devotați, care nu se mai satură de victoriile favoriților, majoritatea suspină după ieșirea dintr-o stare lipsită de suspans în care a ajuns “sportul alb”.

Inițial, nimeni nu putea să pună sub semnul întrebării dominația lui Federer, iar apariția lui Nadal a reprezentat elementul ce a oferit dinamism circuitului ATP. Apoi distanța meteorică dintre cel de-al doilea și al treilea loc în lume a început să nu mai fie agreată, iar acela a fost momentul în care au făcut pasul în față Djokovic și Murray.

După alți câțiva ani, este nevoie de un nou “challenger”, un nou concurent care să dovedească putere de luptă „unu-la-unu” cu primii patru tenismani ai lumii. Asta s-a putut vedea și la Indian Wells. În toate meciurile disputate în fazele superioare, tribunele l-au încurajat frenetic pe Juan Martin Del Potro. Același atitudine au avut-o mulți dintre cei care au văzut meciurile sale pe micile ecrane. Probabil merita să câștige finala cu Nadal, însă precum am mai spus-o într-un material anterior, ibericul e cel mai puternic jucător din punct de vedere mental din circuit. Pentru el nu contează niciun scor, atât timp cât încă nu a dat mâna la fileu, există mereu o posibilitate de revenire. A făcut-o și în finala de duminică, de la 4-6 1-3 și a demonstrat-o prin tot ce a făcut de după revenire.

Însă acesta nu trebuie să fie doar momentul lui Nadal. E și al lui Del Potro. Băiatul unui rugbyst, Juan a moștenit fizicul impunător de la tatăl său. Dezvoltat mult peste medie pentru un copil de 15 ani (avea o înălțime de 1,90 metri), a început să câștige meciuri în circuitul mondial, pe când alții nu reușeau să facă acest lucru la turnee de juniori. Iar de atunci și până acum, a fost un deschizător de drumuri.

A fost primul om care a reușit să îi învingă în același concurs pe Nadal și Federer (2009), iar din 2005 și până în prezent este unicul jucător care a câștigat un Grand Slam în afara marilor favoriți.

De asemenea, în 2008 a reușit ceva ce nu văzuse lumea tenisului: și-a adjudecat primele 4 trofee din carieră în tot atâtea săptămâni. Există jucători care au cochetat de-a lungul carierelor lor cu poziționări în Top 20, și nu au câștigat în total 4 turnee, iar Del Potro a reușit acest lucru într-o lună (în vara lui 2008).

Chiar dacă după aceea s-a numărat an de an printre cei care și-au trecut turnee în palmares, acestea nu au fost niciodată de categorie superioară (bineînțeles în afara titlului de la US Open 2009). La fiecare Grand Slam a pierdut cu cei clasați mai bine ca el încă înainte de ultimul act, lucru care s-a întâmplat și la competițiile Masters. Odată cu accesul în finala de la Indian Wells, Del Potro pare să fi trecut peste acest complex. S-a impus în fața lui Murray, pe care îl bătuse o singură dată în viață până atunci, l-a învins pe liderul autoritar al clasamentului ATP – Djokovic, și mai mult, a reușit aceste performanțe după ce pierduse primul set în ambele întâlniri.

Lumea îl știe pe Del Potro de ani de zile, însă pentru el a fost abia a doua finală atinsă din totalul celor 34 de turnee Masters la care a luat startul. Cu lovituri puternice de pe fundul terenului, cu un serviciu devastator, cu o alonjă impunătoare a brațelor, Del Potro etalează un joc diferit față de adversarii săi. Nu prea sunt jucători în Top 100 cu calitățile sale, atât fizice, cât și tehnice, dar care să beneficieze și de o bună mobilitate în teren. Singurul nume care îmi vine în minte, chiar dacă este puțin forțată comparația și a făcut parte din circuitul feminin, este a lui Lindsay Davenport. Dar și ea, din cauza faptului că era masivă, nu se mișca atât de bine pe cât o face Juan Martin.

Pentru spectacolul tenisului, îmi doresc ca Del Potro să fi primit odată cu finala de la Indian Wells injecția de încredere de care avea nevoie. Și-a dovedit că îi poate învinge pe cei mai buni, că poate să ajungă unde prea puțini au reușit, singurul lucru ce-i rămâne de făcut este să repete din ce în ce mai des aceste performanțe.