Gone in 7 minutes
09.03.2017, 12:27Minunile se petrec rar, dar atunci când se produc, impactul e uriaș. Finala de la Istanbul, cea de pe Camp Nou, returul de pe El Riazor dintre Deportivo și Milan, plus, la începuturile Ligii Campionilor, un nebunesc Werder Bremen – Anderlecht 5-3, de la 0-3 în minutul 65. Cam acestea erau reperele minunilor din UEFA Champions League, până aseară. Când pe Camp Nou s-a produs un alt miracol, pe care îl putem compara cu finala din 1999. Manchester United și Barcelona, echipele care au răsturnat toate calculele în prelungirile meciurilor cu Bayern Munchen și PSG.
Poate fi “inexplicabilul” explicat? Parțial. Nebunia ultimelor minute de aseară își are originea în atitudinea echipei lui Emery. Și în felul în care a reacționat antrenorul parizienilor. Pe 14 februarie, Unai Emery punea în scenă o capodoperă. 3 săptămîni mai târziu, bascul e principalul responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat pe Camp Nou, într-un final care trebuia să fie liniștit. Francezii le-au făcut cadou după cadou spaniolilor, care au acceptat bucuroși fiecare minge pe care PSG o pierdea la 25 de metri de propria poartă. Nimeni nu poate contesta meritul Barcelonei, dar acest merit constă mai mult în a fi crezut până la capăt, decât în a fi făcut o partidă memorabilă din punctul de vedere al jocului.
Catalanii au mers de la început pe ideea de a pune o presiune fantastică pe echipa lui Emery. Ceea ce le-a reușit. Au alergat mult, au făcut pressing în marginea careului lui Trapp și au marcat în startul și în finalul primei reprize. 2-0 la pauză era suficient, fără ca Barcelona să fi avut altceva decât atitudine. Mulțimea de pase greșite date de Rafinha, prestația modestă a lui Messi și, în general, a întregii echipe, au fost acoperite de cele două goluri, de efortul imens, dar, mai ales, de felul în care a jucat campioana Franței. Fricoasă, PSG a părut a avea un singur gând. Cum să facă să nu ia 4 goluri. Parzienii au trecut rareori de centrul terenului, iar în apărare s-au întrecut în stângăcii. Pase greșite, lufturi, dueluri pierdute incredibil și o atitudine pe care nu am vazut-o nici la Sporting Gijon, căci asta a fost PSG aseară. O echipă mică, precum penultima clasată din La Liga. Drept dovadă, cei trei fundași centrali ai Barcelonei au jucat mai mult în terenul parizienilor, decât în jumătatea lor.
Cum 3-0 s-a făcut imediat după pauză, Barcelonei îi mai trebuia un singur gol pentru a egala situația la general. A marcat, însă, Cavani, iar catalanii s-au tăiat precum Napoli, în fața Realului. Uruguayanul a mai avut o ocazie, apoi Di Maria l-a imitat, într-un final pe care nu-l bănuia nimeni. Era liniște pe Camp Nou, figurile spectatorilor și a lui Luis Enrique spuneau totul despre dezamăgirea trăită, dar Unai Emery începuse să-și saboteze munca. Un prim semnal l-a dat cu un sfert de oră înainte de final, când l-a introdus pe Aurier în locul lui Draxler. Din acel moment, PSG a mai trecut de centrul terenului o dată, la ocazia lui Di Maria. În prelungiri, l-a trimis în teren și pe Krichowiak, în încercarea disperată de a menține un 1-5 calificant. Doar Kimpembe a rămas pe margine, nefericită alegere, pentru că Emery îl trimisese în teren pe Di Maria, după golul lui Messi. PSG s-a apărat cu toate echipa în 18 metri. Nimeni n-a mai încercat să blocheze centrările catalanilor. Sugestivă e faza golului 6, cu Neymar care pasează decisiv, iar parizienii îl pierd pe Sergi Roberto din marcaj, într-o încercare sinucigașă de a juca la offside ultima fază a meciului. Asemenea disperare n-am mai văzut de la meciul Stelei la Middlesbrough. Relevantă este statistica de mai jos. În ultimele 10 minute, PSG a mai reușit doar 4 pase bune, dintre care 3 din lovituri libere, iar Barcelona a tras de 6 ori la poartă, a marcat 3 goluri și s-a calificat. Meritat.
Neymar a fost cel care a tras-o pe Barcelona după el. Nu numai pentru că a marcat de două ori, în final, și a dat pasa decisivă la golul lui Sergi Roberto, ci și pentru că, de-a lungul întregului meci, mai ales în prima repriză, a părut singurul care crede într-o revenire nemaivăzută. Notele pe care cotidianul L’Equipe le-a dat după meciul de aseară spun totul despre dezastrul trăit de francezi. De la Trapp, apropo, ce o fi în mintea lui Sirigu, îndepărtat de Blanc pentru că nu era un portar care să-l ajute să câștige Champions League, până la Emery, nota 2 aproape pe linie. Așa s-a prezentat PSG pe Camp Nou.
E ridicol ca după 4-0 în tur și 1-3 în minutul 88 să te plângi de arbitraj. Emery își face un mare deserviciu acuzând arbitrajul, la fel ca Wenger, care după 2-10 cu Bayern, le găsea nod în papură arbitrilor. Nu mi-a plăcut Aytekin, nu era pentru un astfel de meci, iar erorile sale au ajutat-o pe Barcelona. Dar de aici până la a pune eliminarea pe seama arbitrajului, e cale lungă. Înseamnă să nu fii conștient de erorile făcute, iar asta nu-i ajută nici pe jucători, nici pe Emery. Barcelona a câștigat cu sufletul, în vreme ce pe PSG a trădat-o mintea. Barcelona, mission complete.