Ele sunt învingătoarele, noi, toţi ceilalţi, învinşii
Neputinţă, groază, furie, revoltă, compasiune, solidaritate în suferinţă şi multe întrebări fără răspuns. Vineri şi sâmbătă am agonizat cu toţii încercând să avem o explicaţie pentru ceva de neînţeles. La aproape 20 de ani de la cumplita dramă a lui Vrăbioru nu s-a schimbat nimic.
Nico luminează noaptea liniştită cu o torţă. O făclie de Paşte. E ca în Caragiale. Echipa care se antrenează la Ploieşti, locuieşte la Bucureşti şi joacă la Giurgiu se bucură pentru o performanţă istorică. Titlul! Nu se aud câinii în Giurgiu de s
Cel mai mult îmi plac poveştile din fotbal la prezent. Trei exemple aleatorii despre cât de frumos, imprevizibil şi rotund e totul în acest sport minunat.
Devenise un sport naţional să criticăm naţionala de fotbal. Nu spun că nu erau motive şi clar nu toate luările de poziţii erau gratuite. Dar era şi mult teribilism, „hatereală” ca să ne adaptăm limbajului comunicaţional la zi. Nu era o echipă căreia să îi dai like.
Nu e doar despre a câştiga. Ci şi despre a o face cu stil. La un moment dat colegul Prună cu vocea gâtuită de fericire vorbea de tiki-taka în handbal...Atunci când colegii din extra sporturi se raportează la fotbal chiar că înseamnă că nimic nu mai contează. De obicei se înfoaie la comparaţiile pe care noi ăştia mulţi le facem cu „pătrăţica” lor.