Despre fani, o specie pe cale de dispariţie. Doar Dinamo Bucureşti
Sunt cei mai buni pentru că nu au abandonat. Pentru că nu s-au lăsat dezbinaţi. Pentru că şi-au căutat, şi-au identificat, şi-au creat repere. Pentru că au conştientizat valoarea brandului, pentru că au respectat brandul, s-au subordonat lui şi l-au potenţat.
Senzaţia că am câştigat argintul, nu că am ratat aurul. Mulţumim, băieţi!
Fetele de la handbal au fugit din sală pentru a-i încuraja pe băieţii de la tenis. Ele bătuseră Spania într-un meci decisiv, pentru a rămâne în viaţă la Olimpiadă. Ca şi la Mondialul de anul trecut, după primele meciuri păream cu spatele la zid, dar de undeva, numai ele ştiu de unde, Neagu şi echipa sa găsesc resurse pentru a se reinventa. Fabuloasă...
Trebuia să vină şi ziua României la Rio. Fetele de la spadă, cele două Simone, Ana Maria, dar şi rezerva Loredana plus dublul Florin şi Horia ne-au readus în joc. În jocul olimpic. Ne-au amintit că putem conta la o ediţie până acum searbădă. Dar nu despre asta
Două zile, două finale, două sezoane. Cam mult nimic
După jucătorul care a evoluat în aceeaşi etapă de campionat pentru două echipe diferite, după manşa tur jucată într-un an calendaristic şi returul Cupei în următorul (cu posibilitatea cât se poate de clară ca un antrenor ori fotbalist să fie adversar după ce va fi avut iniţial un statut dimateral opus), am fost martorii unei alte grozăvii istorice în mult...
Am ajuns să privim imagini cu bucuria albanezilor pe străzile din Tirana. Sadiku ne executase într-o noapte istorică pentru ei, cu complicitatea alor noştri. Groaznice şi sugestive nume proprii. Nici Tătăruşanu, ori Chiricheş nu ne sunt mai dragi azi şi acum. Naţionala şi-a arătat iar limitele şi a dezamăgit. Nu mai e o ştire.