Este un turneu final care nu m-a lăsat nicio clipă să mă plictisesc sau să ațipesc în fotoliu, în ciuda orelor târzii de desfășurare a unor partide, cum s-a mai întâmplat la alte ediții de Mundial sau de Europene.
Din 2002 încoace, tot privesc turneele finale ale Cupei Mondiale strângând pumnii pentru naţionalele Franţei şi Argentinei. La fel va fi şi acum, după o nouă calificare ratată a României.
Şi anul acesta se va întâmpla! Mai mult ca sigur! Acea senzaţie neplăcută de tristeţe şi de neputinţă, care îi lasă pe suporteri cu lacrimi în ochi şi cu un gust amar în gură!