De la început trebuie făcută o precizare: sunt un fan declarat al lui Jose Mourinho. Prima oară l-am întâlnit mai de aproape la semifinala Champions League dintre Borussia Dortmund şi Real Madrid, din aprilie 2013, când nemţii s-au impus cu un net 4-1.
Săptămâna trecută, a trecut destul de ușor pe lângă mulți dintre noi știrea că FC Brașov a decis să-l pună pe liber pe Mugurel Buga, pe lângă alți cinci jucători, din cauza salariului mult prea mare în condițiile în care clubul de sub Tâmpa a intrat în insolvență.
Într-un moment în care fotbalul francez a revenit în prim-plan, după calificarea eroică a lui Paris Saint-Germain pe Stamford Bridge în faţa lui Chelsea, dar şi după lecţia de fotbal predată de AS Monaco fostului său profesor, Arsene Wenger, chiar pe Emirates, derby-ul olimpic din Ligue 1 dintre Marseille şi Lyon vine cum nu se poate mai potrivit.
Anunţul retragerii din cariera de fotbalist făcut de Thierry Henry în urmă cu aproape două săptămâni a trecut destul de uşor pe lângă noi, poate şi pentru că a venit în acelaşi timp cu cel al unui alt mare campion francez, Eric Abidal, a cărui poveste are pronunţate accente melodramatice.
În primul rând, nu ar mai trebui să-i spunem El Loco. Dacă porecla ține cont de excesele din trecut ale lui Marcelo Bielsa și la raportul obsesiv pe care-l are cu meseria sa, antrenorul lui Olympique Marseille nu are nimic de-a face cu un nebun atunci când se exprimă.