Exclusiv Soția i-a cerut lui Jean Vlădoiu să vină acasă cu tricoul lui Lothar Matthaus. Ce a urmat: "Am zis că pică cerul pe mine"

• Cupa României: Rapid - CFR, joi, 20:00, DGS 1

• EFL Cup: Tottenham - Manchester United, joi, 22:00, DGS 2

Jean Vlădoiu, președintele echipei FC Argeș, vorbește într-un interviu pentru digisport.ro despre momentul în care a descoperit calitatea umană a unui mare fotbalist, campion mondial în 1990, Lothar Matthaus. 

Momentele frumoase ale carierei trec uneori ca un abur fragil. Sunt istorisite cu patos, iar fiecare întâmplare are farmecul ei. Din inflexiunile vocii, Jean Vlădoiu (52 de ani) își dezvăluie respectul pe care-l poartă unor foști colegi de la FC Koln sau vechilor adversari.

Acompaniază povestirile din Bundesliga cu gesturi largi, iar perioada petrecută în vestiarul "Țapilor" îi rămâne lipită de suflet. Regretă că a decis să o părăsească pe FC Koln după doi ani, dar revede și acum cu ochii minții câteva secvențe. Din evantaiul cu amintiri, fostul atacant evidențiază și momentul în care soția sa i-a cerut să se întoarcă acasă cu tricoul lui... Lothar Matthaus.

Misiune grea pentru Jean! Mai ales că "task-ul" trebuia îndeplinit după un eșec al bavarezilor. 

• Cum a plecat Bodo Illgner de la FC Koln la Real Madrid
• Fotbalistul de la FC Koln care își "târa" piciorul: "Era tehnic ca Dan Petrescu"
• Iranianul care le-a strivit speranțele lui Matthaus & Co

Ai jucat în Budesliga, în prezent mai mulți antrenori germani impresionează în fotbalul european. Care ar fi secretul lor?
În primul rând seriozitatea, apoi capacitatea lor de a scoate cea mai bună versiune din fotbaliștii de care dispun. Ai văzut și la Tuchel, a transformat o echipă și a făcut-o cea mai bună din Europa. Au o școală nemaipomenită, lucrează mult cu fiecare jucător în parte. 

Nu mai avem niciun român în Bundesliga. Când crezi că va reuși să ajungă acolo un tricolor?
Eu sper ca în cel mai scurt timp.

Ai jucat alături de mai mulți fotbaliști de top la Koln. Cu Toni Polster ai mai ținut legătura?
Din păcate nu am mai ținut legătura cu Polster. A fost cel mai bun prieten al nostru, al românilor (n.r.: - Dorinel Munteanu juca în aceeași perioadă). Eu jucam în spatele lui, stânga-dreapta, aveam libertate, el era vârf împins.

Uneori ne așezam în faza defensivă, veneam amândoi în apărare, eu coboram mai mult, iar el rămânea mai în față, ne schimbam în permanență. Un om fabulos! Pe lângă că era un mare fotbalist, era și un caracter mare, cum n-am mai întâlnit. El evolua cu 9 pe tricou eu cu 11, Munteanu cu 8.

"Cei de la Koln îi puseseră lui Bodo Illgner o clauză de 2 milioane de mărci. Când a venit Real Madrid, au zis că e o glumă"

Aș vrea să te întreb altceva. Ce avea special Bodo Illgner?
Illgner a stat o jumătate de an, soția lui îi era impresar. Cei de la Koln i-au pus o clauză de reziliere de 2 milioane de mărci, și-au spus că niciodată nu va mai pleca Bodo la acea vârstă (n.r: - 30 de ani), cine să mai dea atât!?

A venit Real Madrid, au zis că e doar glumă și ni l-au luat direct! Chiar în toamna lui 1996. El a fost o pierdere mare, pentru noi a fost lovitură sub centură. Dacă scăpau adversarii de două-trei ori cu el, el ne scotea, avea o putere senzațională de a anticipa unde șutează adversarul.

"Henrik Andersen își târa piciorul... Era la fel de tehnic ca Dan Petrescu"

Cine te-a mai impresionat din acea echipă?
El, Sunday Oliseh, Henrik Andersen, căruia i-a rupt Van Basten piciorul, era fabulos danezul! Ce fotbalist! (n.r.: la Euro 92, la un clinci cu Marco van Basten, Andersen a suferit o ruptură a rotulei genunchiului stâng). Henrik târa piciorul după el, dar eu n-am văzut un fundaș lateral mai tehnic, era un fel de Dan Petrescu, la fel de tehnic.

Era fabulos, dar se vedea că a trecut printr-o accidentare gravă! Toni Polster, Henrik Andersen și Sunday Oliseh erau străinii de echipă națională, fotbaliști senzaționali.

Spune-mi un meci din Bundesliga pe care îl poți povesti și noaptea, trezit din somn! 
Când i-am bătut pe Bayern Munchen în deplasare, cu 2-0. Koln nu-i mai învinsese de 17 ani! (n.r.: februarie 1998, "dublă" Azizi). De la acel meci am tricoul lui Matthaus.  Mi-aduc aminte că ne-am dus fără Toni Polster, luase două galbene și n-a putut să joace și au adus un al treilea atacant, pe iranianul Azizi. A marcat în meciul acela două goluri.

Partea interesantă e că soția mea m-a rugat să schimb tricoul cu Lothar Matthaus, era feblețea ei. Eu, în sinea mea, mi-am zis: "Cum să mă duc după 2-0 să-i cer tricoul marelui Matthaus după ce i-am bătut cu 2-0!?" E fabuloasă asta!

Khodadad Azizi (50 de ani) a jucat la FC Koln între 1997 și 2000. La naționala Iranului, atacantul de 1,69 m a marcat 11 goluri în 47 de partide. S-a retras din fotbal în 2007, de la Vetra Vilnius. 600.000 de euro valora Azizi în 2004.

• 28 februarie 1998, Bayern - FC Koln 0-2 (Azizi '49 penalty și '63)
• Bayern Munchen: Kahn - Babbel, Helmer, Tarnat - Basler, Hamann, Matthaus, Nerlinger, Scholl - Elber, Jancker. Antrenor: Giovanni Trapattoni
• FC Koln: Menger - Baumann, Schmidt, Dirk Schuster, Munch - Hauptmann, Tretshock, Thiam, Munteanu - Azizi, Vlădoiu. Antrenor: Lorenz-Gunther Kostner

"Ion, nu-i problemă. Merg la cabine și-ți aduc un tricou curat". Vlădoiu: "Am crezut că-mi dă cu flit"

Și cum i te-ai adresat?
Mi-am tot zis... "Cum să mă duc eu după o înfrângere pentru ei!?" Mi-era rușine să-i cer tricoul lui Matthaus. Ce să-i zic!? "Faci schimb cu mine?" Până la urmă m-am dus când s-a terminat meciul, știam puțin limba germană, iar el mi-a zis: "Ion, nu-i problemă. Merg la cabine, iau un tricou curat și ți-l aduc!" Eu am zis: gata mi-a dat cu flit direct!

Dar tot mai sperai.
Noi aveam tot timpul două rânduri de echipament. Dacă era ploaie, ne schimbam la pauză. M-am dezbrăcat, mi-am aruncat tricoul pe jos -  cum aruncăm noi, fotbaliștii, după efort -, dar aveam unul curat în cuier. Dar șocul mare a fost când am intrat la duș. Colegii au început să mă strige: "Ion, Ion, e la ușa vestiarului Lotthar Matthaus!". Am zis că pică cerul pe mine!

Jean Vlădoiu: "Matthaus a vrut tricoul transpirat, rămăsesem șocat"

De ce?
Matthaus venise cu un tricou curat. Eu nu puteam să-l dau pe cel cu care evoluasem, așa că m-am dus să-l iau pe cel curat să i-l ofer. L-a luat, dar l-a pus la loc, în cuier și mi-a zis că-l vrea pe cel cu care jucasem, cel transpirat. L-am luat de pe jos... Rămăsesem șocat! Ce fotbalist, ce caracter! M-am dus la duș, curgea apa pe mine de dinainte. De emoții.

• Campion mondial în 1990, Lothar Matthaus a jucat la Bayern în două perioade (1984-1989 și 1992-2000)
• 150 de meciuri la echipa națională a strâns Matthaus, între 1980 și 2000
• Matthaus a jucat la cinci ediții ale CM (1982, 1986, 1990, 1994, 1998)

Mai ai tricoul lui Matthaus?
E și asta o poveste interesantă. Eu am avut obiceiul să dau tricourile prietenilor, tuturor celor care-mi cereau, nu puteam să rezist, nu-i puteam refuza, voiam să-i văd că sunt fericiți. Și, la un moment dat, după vreo 10 ani de la episodul din Munchen, mai aveam doar vreo trei tricouri: Lupescu, Răducioiu și Matthaus. Am zis să nu dau un tricou purtat de-ai mei, de români.

Și?
Și am pus mâna pe tricoul lui Lothar. Când am luat tricoul în mână, soția mea mi-a zis: "Ce faci? Cum să dai acel tricou!?"

Te-a convins din două întrebări?
Acum e deja pus într-o ramă și tricoul lui Matthaus. Gata, nu mă mai ating de el! A fost foarte încântată, am avut o colecție de vreo 30 tricouri, dar tot le-am dat prietenilor. Ce am mai păstrat am pus în ramă.

Bănuiesc că mai ai de la FC Argeș, de când ai debutat. 
Nu, nu. Și acum, băieții de la FC Argeș voiau să pună în muzeu un tricou purtat de mine la FC Argeș! De la FC Argeș!? Le-am zis că nu mai am nici de la Dinamo, Steaua sau Rapid, le dădeam pe toate. Aveau cu Mutu, voiau cu mine... Dacă am plecat din '90... De unde să mai am eu!? Aveam două tricouri, dacă plecam cu unul mă certa magazinerul că nu mai avem în ce să mai jucăm!

Etichete: lothar matthaus , jean vladoiu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News