"Mi-am văzut piciorul drept de cealaltă parte a șinei". Cutremurătoarea poveste a lui Iulian Șerban

• SuperLiga: FCSB - Unirea Slobozia, duminică, 18:15, DGS 1

• SuperLiga: Petrolul - Dinamo, duminică, 20:45, DGS 1

Iulian Șerban, triplu campion mondial la paracanoe și ocupant al locului patru la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro (2016), a murit ieri, la vârsta de 35 de ani. Povestea fostului sportiv de la Steaua e o lecție de determinare și devine un model pentru cei care se supără din toate nimicurile. 

Iulian Șerban a înfruntat cu demnitate drama care i-a schimbat viața. O secvență de coșmar dintr-o gară, din cea mai tristă zi, i-a schimbat total cursul vieții. Iulian Șerban ajungea pe masa de operație la doar 21 de ani după ce, dintr-un impuls de moment, a vrut să urce pe scara unui tren care poposise foarte puțin. Nu și-a putut reprima instinctul de a prinde trenul grăbit, iar imaginile le-a avut pe retină până în ultima zi a vieții, când a suferit un infarct.

Iulian Șerban a murit la vârsta de 35 de ani. Povestea accidentului din gară, istorisită pas cu pas

În urmă cu 10 ani, sportivul de la Steaua devenea protagonistul unui reportaj realizat în Parcul Herăstrău de jurnalista Mirela Basescu. Cu un zâmbet discret în colțul gurii, Iulian dădea parcă timpul înapoi cu încetinitorul.  "Nu știam că trenul staționează atât de puțin în gară, am vrut să îl prind din mers, aveam telefonul într-o mână, eram pe scară și nu am mai putut să mă țin cum trebuie. Am căzut, am simțit o durere imensă, mi-am văzut piciorul drept de cealaltă parte a șinei și am rămas conștient până a venit Salvarea", povestea Iulian, în materialul publicat la vremea respectivă, pe două pagini din ProSport. 

Ambiționat de rezultatele unor mari sportivi precum Ivan Patzaichin, Iulian Șerban a avut cantități de energie și entuziasm pentru a-și continua cariera. Povestea că devenise și mai puternic.  „Cred în Dumnezeu, de aceea am văzut accidentul ca pe o încercare. Ceea ce s-a întâmplat m-a adus pe drumul cel bun, pentru că altfel sigur nu mai aveam treabă cu sportul, eram plecat pe afară sau lucram ca bodyguard.

M-am ridicat întâi în cadru, după un an am putut folosi cârjele, după mai bine de un an și jumătate am putut pune proteza, însă la modul că o purtam o oră și așteptam câteva zile să treacă rănile”, mai spunea fostul sportiv. 

Copiii îl strigau Robocop

Inteligent și cu simțul umorului, Iulian zâmbea când privirile curioase ale copiilor îl cuprindeau pe stradă. Nu se simțea stânjenit și le răspundea cu o privire caldă. "Uite, de exemplu, copiii mă strigă „Robocop”. Îmi place, chiar mă amuză asta. Nu îmi place să mă ascund în spatele hainelor", mai puncta fostul sportiv care a iubit sporturile nautice. 

Iulian Șerban a demonstrat că a putut trece cu ajutorul sportului peste un obstacol greu ivit în cale. La clubul Steaua, pe lacul Snagov sau în Herăstrău era admirat și de micii sportivi, dar și de foștii colegi care încă mai practicau sportul cu pagaie și padele. 

Etichete: iulian șerban , iulian șerban a murit , povestea lui iulian șerban

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News