Exclusiv Maestrul și leii săi. Viața de film a campionului care a refuzat să fie carne de tun

• Champions League: PSV - Girona, marți, 19:45, DGS 1

• Champions League: Real Madrid - Milan, marți, 22:00, DGS 1

Marian Leondraliu (51 de ani), unicul român care a boxat cu Floyd Mayweather, a urcat treptele firești pe scara nobilei arte și a trăit parcă mai multe vieți într-una singură. 

Digisport.ro l-a vizitat pe fostul campion de la categoria pană în sala unde antrenează, în comuna 1 Decembrie, aflată la câțiva kilometri de București. Incursiunea printre reperele importante ale omului care-și pune viața în slujba boxului până la ultima sa picătură de energie e un model care arată că România posedă în continuare oameni care nu lasă garda jos când își urmează un vis.

Ca orice copil călit în sistemul de pe vremea comunismului, Leondraliu avea bucurii mărunte: premii motivatoare gen șosete și seturi de pahare sau echipamente cu România. 

• Ce ați putut citi în parte a interviului cu Marian Leondraliu, unicul român care a boxat cu Floyd Mayweather
• "Am trăit un mare dezavantaj pentru că n-am putut niciodată să văd filmarea, așa o fi fost ordinul"
• "Pe atunci nu era foarte profesionist la umărul stâng, acolo i-am dat croșeu de dreapta peste umărul stâng, nu se astupa bine ca acum"
• "Într-un clinci i-am dat croșeu de dreapta, dar i l-am aplicat în tâmplă. Dacă era mai jos se termina meciul. El era la podea, era numărat"

Marian Leondraliu a trecut de la amatori, unde a ajuns până în ringul Mondialului din Berlin, și a intrat în a doua parte a carierei în labirintul întortocheat al boxului profesionist.  Începem dialogul.

"Gândește-te că boxam și luam un prosop sau o pereche de ciorapi sau un set de pahare. Copil fiind, era o bucurie imensă. Apoi am fost înscris la indemnizație, luam 400 de lei pe lună, aveam doar 14-15 ani, pe timpul lui Ceaușescu erau foarte mulți bani.

Noi am fost mai amărâți, obișnuiți să trăim în comunism, lumea era foarte dură încă de la copii și juniori. Era disciplină, nu mișcam în front, dar nu ne dobora niciun obstacol. Azi copiii au de toate", murmură cu voce înceată fostul component al lotului național.

Scenele aparțin unei felii din viață care rămâne în urmă, dar maestrul din comuna 1 Decembrie le mai povestește din când în când elevilor săi fragmente din tinerețea sa, când tribunele din București, din Brăila, gemeau de oameni, când lumea era în delir la fiecare somnifer primit de un boxer mai neatent.

VIDEO cu antrenamentul elevilor lui Marian Leondraliu, unicul român care a boxat cu Floyd Mayweather

Sala de box din comuna 1 Decembrie, locul unde sacii de box amețesc după seriile năucitoare ale elevilor lui Leondraliu

"Cu primii bani mi-am luat niște pantaloni de trening, cam asta-mi mai amintesc", aruncă Leondraliu, unicul român care s-a bătut cu Mayweather, o privire nostalgică prin ringul copilăriei sale. Stimulentele erau dorința de afirmare, un set de pahare și, mai târziu, un trening inscripționat cu numele țării sale.

Și-a adunat amintiri din Sala Olimpia și le istorisește celor pe care îi vrea lei în ring. Cei mici se încălzesc cu gantere cât un fulg și maestrul își pune palmarele ca să-i învețe pe copii toate tainele nobilei arte. Nu trece mult și elevii lui Leondraliu încep să tăbăcească sacii care coboară din tavan. "Au amețit", bâiguie un puști vesel de vreo 13 ani. "Ai amețit?", îl contrează Leondraliu. "Nu, nu, sacii au amețit", se înfoaie micul pugilist, cu un aer de satisfacție.

În sala de box, Leondraliu e și pedagog blând, dar și antrenor dur. "Trebuie să fii autoritar, deși azi e mai greu cu copiii, au de toate".

Galerie Foto

Cum i-a schimbat Marian Leondraliu bunicii sale optica despre '80. Din Dudești la Timpuri Noi

Familia era de acord cu un sport dur?
Toată familia venea la meciuri, dar bunica era cea mai înfocată susținătoare, ea m-a crescut. Bunica mea era împotriva boxului, îmi spunea că "mă duc să iau pumni", dar încet-încet, când a văzut că și primesc ceva, a fost încântată. Stăteam în Dudești, venea tot cartierul la sala din Timpuri Noi. Mă ia nostalgia când trec pe acolo, mă uit la casele vechi care au mai rămas.

Câte antrenamente făceați pe zi?
La amatori făceam două antrenamente pe zi, dimineața numai pregătire fizică, iar după-amiaza doar pregătire specifică: mănuși, palmare, iar înainte de competiții, cu vreo două zile, un singur antrenament pe zi, specific.

Am realizat că reprezint țara când am primit primul trening cu România, toți boxerii erau foarte mândri, se întâmpla prin '86, la Europenele de juniori. Cu amintirile astea ne hrănim. Când mergeam cu lotul național și ne opreau oamenii pe stradă și ne întrebau de unde suntem, simțeam o mândrie când le răspundeam România.

În sala de box din comuna 1 Decembrie se schimbă liniile. Pleacă primul grup, al copiilor, sosește batalionul celor mai experimentați. Sunt mai vânjoși, lovesc fără milă sacii din piele artificială.

Leondraliu îi pune la treabă. "Pas înainte, pas înapoi!", dictează ritmul românul care a boxat cu Mayweather.

După o încălzire scurtă, băieții dau drumul la brațe. "Câte doi la sac!", îi îndeamnă fostul pugilist. Băieții nu se menajează și încep în forță. "Mai ușor, ne iei tot oxigenul", își temperează tehnicianul un elev mai agresiv.

Galerie Foto

De pe covorul roșu al Festivalului de la Cannes în Gran Canaria. Marian Leondraliu: "Am avut oferte să rămân afară, dar nu mă pot rupe de pământul ăsta"

Unde v-ați simțit cel mai bine?
Mi-a plăcut foarte mult pe Coasta de Azur, am boxat la Cannes, am fost pe covorul roșu unde veneau toate vedetele la Festivalul de Film, am mai boxat în Gran Canaria, pe malul Oceanului Atlantic, am întâlnit niște oameni foarte corecți.

Nu v-ați gândit să vă stabiliți în străinătate, preluând exemplul altor pugiliști români?
Am avut oferte. Cu cât înaintez în vârstă îmi pare uneori rău că am rămas în România pentru că văd că ne îndreptăm într-o direcție greșită, mai ales în sectorul sportului. Dar da, am avut oferte, însă nu pot să trăiesc în altă parte, nu mă pot rupe de pământul ăsta.

Am încercat să rămân în Franța, în Spania, în Las Palmas, dar am stat o lună-două și am zis gata, mă duc acasă la familie! Am câștigat bani, dar n-am avut un om puternic în spate, poate că aș fi ajuns și eu să mă bat pentru titlul mondial.

Lumea nevăzută a boxului profesionist. "Trebuia să le facem palmares altora, dar și-au luat țeapă cu mine. M-am dus și i-am bătut"

Boxul devenea derutant pentru Leondraliu când avea să dea jos casca de la amatori. La profesioniști avea să intre într-o pânză de păianjen de care a vrut să scape cât mai repede.

A strâns victorii, dar s-a lovit și de lume perfidă a intereselor. A înțeles cu greu ce se întâmplă în culise. "Unii români ne duceau afară ca să pierdem..."

Cine?
Nu mai are importanță, nu mai vreau să-i pronunț numele.

Deveneați carne de tun.
Da, da.

Și ce decizie ați luat?
Trebuia să le facem palmares altora, dar și-au luat țeapă cu mine pentru că m-am dus și i-am bătut, fie prin KO, fie prin abandon. Și, drept consecință, vreo doi ani n-am mai boxat.

N-a acceptat să fie carne de tun, dar nu mai primea nici meciuri. "M-am dus la muncă, bodyguard. Lucram la o firmă de pază, eram șef de obiectiv"

Ați bănuit inițial că vă trimit carne de tun?
N-am știut, m-am dus i-am făcut praf și gata! Însă la un moment dat am văzut că stau acasă și nu mai boxez. Eu din asta trăiam și, dintr-o dată, totul se năruise, nu aveam din ce să trăiesc. Și l-am întrebat pe omul respectiv: "Nu mai boxez si eu?" Și îl vedeam cum se fâstâcea. I-am zis încă o dată: "Spune-mi care e treaba!?"

Și ce v-a răspuns?
"Mariane, fii atent! Ai văzut că mergem la business-class... Ai văzut că stai într-un superhotel, oamenii vor să câștige ei..." Înțelesesem și eu într-un final că era o afacere orchestrată de promotori. "De ce să-mi iau unul ca Leondraliu și să-l bată pe-al meu când pot să-mi iau unul sub Leondraliu și să câștige al meu", și-or fi spus ei.

Și ce-ați făcut când nu mai aveați jobul în ring?
M-am dus la muncă.

Unde v-ați angajat?
Bodyguard. Lucram la o firmă de pază, eram șef de obiectiv, nu făceam rău niciunui subaltern. Am fost corect mereu și eram respectat, n-au știut de prima dată colegii mei cine sunt. 

VIDEO cu antrenamentul elevilor lui Marian Leondraliu, unicul român care a boxat cu Floyd Mayweather

Antrenamentul din sala de la 1 Decembrie trece într-o altă etapă. Băieții mai beau o gură de apă plată, își relaxează brațele și fac mișcări pe loc.

Marian Leondraliu îi dirijează. "Începem cu croșeu de stânga!". Fostul component al României la CM din 1995 monitorizează atent tot ce se întâmplă în sală și mai întoarce o filă din povestea carierei.

Marian Leondraliu și rolul de tată-antrenor în colțul ringului. "Gheorghe Simion îmi zicea că lua medicamente ca să nu facă infarct!"

Mi-ați spus că familia dumneavoastră venea la meciuri, dar pe fiul dumnevoastră l-ați orientat spre box?
El s-a îndreptat spre carte, are o afacere, a făcut și el box. Mi-a fost greu să-l văd că se bate, deși avea potențial, e o viață foarte dură. Chiar îl întrebam pe Gheorghe Simion (n.r. - antrenorul Gheorghe Simion, tatăl campionilor Marian și Dorel) cum rezista în colț la meciurile lui Marian și Dorel și-mi mărturisea că lua medicamente ca să nu facă infarct!

Eu vedeam prieteni care boxează și când recepționau lovituri mă durea pe mine stomacul! E greu, e un sport dur. Soția a venit la două-trei meciuri și n-a mai vrut apoi să vină. Când am câștigat Centura de Aur a fost cu mine, dar la finele galei mi-a zis că o luase durerea de inimă.

Anii '90, când Ion Șerban conducea FR de Box. "Mi-a dat un teanc de bani de-mi luam și mașină, și 10 televizoare"

Recent s-a stins din viață Ion Șerban, președinte al FR de Box în perioada în care erați la lotul național.
Ai atins un punct foarte sensibil, am simțit un fior pe șira spinării când am aflat că a murit. Cele mai mari performanțe în boxul amator de după 1989 sunt legate de numele lui Șerban. S-au luat medalii în mandatul lui de președinte. El avea bani și îi băga în box, alții îi țineau în buzunar. Obișnuia să spună: "Eu mănânc cu două guri, Mariane!? Eu am, copiii mei au!" A dat cu bani cu stânga și cu dreapta, a făcut colaborări cu tot boxul mondial.

V-a dat premiu vreun televizor de la Freedom Star?
Televizor nu, dar mi-a dat o sumă mare de bani, de puteam să-mi iau o mașină.

Pentru?
Am boxat la Constanța contra unui adversar de la Freedom Star, de la ei. L-am bătut, l-am pus și pe jos, dar a fost dat el învingător, erau la ei în Constanța. Fiecare avea o sumă anume de bani, dar când să primesc premiul cuvenit învinsului, a venit Ion Șerban și mi-a dat un teanc de bani de-mi luam și mașină, și 10 televizoare.

Cu Dumitru Sechelariu ați colaborat?
Nu l-am prins, Feri (n.r. - Francisc Vaștag) a fost prieten cu el, un om generos, cu suflet pentru box și pentru sport. Așa era și Nicu Ursu, nașul meu, avea o afacere și jumătate din profit îl băga în box, nu-l obliga nimeni, era hobby-ul lui, în pofida faptului că legea sponsorizării e așa cum e în România și se îndepărtează oamenii cu bani. Ca el mai erau cațiva, cum era și domnul Zamfir.

VIDEO cu antrenamentul elevilor lui Marian Leondraliu, unicul român care a boxat cu Floyd Mayweather

Antrenamentul se apropie de final și, odată cu el, și interviul acordat digisport.ro.

Vă e dor de cantonamente?
Urcam pe zăpezi, la munte, vai de mama noastră, ne înjunghiau plămânii pe la Piatra Arsă. La mare, pe nisip, îi luam pe colegi în cârcă și alergam cu ei. Unul dintre principiile boxului e să muncești în sală, la antrenamente la munte sau la mare, ca să-ți fie ușor în ring. Boxul e ca șahul, dai șah-mat cu mintea.

O ultimă de întrebare. Ar încăpea în această sală și un ring de mai mici dimensiuni?
Clubul aparține Primăriei, domnul primar Petre Gheorghe e un susținător al sportului în special al boxului, și ne ajută. Am avut medaliați, sunt multe orașe cu tradiție care au plecat fără medalie, iar noi dintr-o comună de lângâ București am reușit să urcăm pe podium. Domnul primar i-a și premiat pe băieți. O să facem un ring, mai punem niște saci... Cam 2.800 de euro costă un ring de 6 m pe 6 m. Eu o să fac unul 4 m pe 4 m să ne coste mai puțin, unul mai mai mic. Facem pași mici, dar trăim cu speranță pentru boxul românesc, pentru România. 

Elevii din sală își privesc cu interes maestrul și când le spune ultimele cuvinte înainte de plecare. Ședința de pregătire dintr-o zi geroasă de ianuarie se încheie, dar băieții știu că boxul e sportul în care sacii buni încasatori îi așteaptă zi de zi, iar munca nu se termină vreodată.

"Ăsta e visul meu, să stau aici în comună și să cresc sportivi, am ambiție și pun suflet în tot ce fac. Acum sunt niște leuți, dar o să ajungă niște lei neînfricați". Prin tot ce face Leondraliu arată că boxul și sportul românesc, în general, are un viitor. 

VIDEO cu antrenamentul de box al elevilor lui Marian Leondraliu, unicul român care a boxat cu Floyd Mayweather

Etichete: floyd mayweather , marian leondraliu , carne de tun , comuna 1 decembrie , reportaj box. , video - marian leondraliu , video elevi marian leondraliu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News