Exclusiv Drama lui Robert Căruță, fost căpitan al României U19. "M-am trezit abia acum, după ce i s-a întâmplat tatălui meu"

• SuperLiga: Oțelul - Botoșani, vineri, 18:00, DGS 1

• SuperLiga: Dinamo - CFR, vineri, 21:00, DGS 1

Robert Căruță (24 de ani), fost mijlocaș la Ceahlăul, Rapid și Dacia Unirea Brăila, își spune pentru digisport.ro povestea din fotbal plină cu schimbări bruște de direcție. Născut în Moinești, Robert a fost căpitan al naționalei U19, s-a lăsat de trei ori, mărturisește că a comis erori, dar acum vrea să joace din nou. 

Căpitan al unei generații care-i cuprindea pe Pușcaș, Manea, Ivan sau Tudorie, Robert Căruță a crescut la Ceahlăul, a fost în probe la Southampton și Sampdoria, iar în urmă cu ceva timp lua o decizie grea. Renunța la fotbal pentru a-și îngriji tatăl, care suferise un accident vascular cerebral. Robert Căruță își recunoaște păcatele tinereții, dar lasă de înțeles și că o conjunctură nefavorabilă l-a privat de mai multe șanse.

Impulsionat de dorința tatălui, Daniel Căruță, și de încrederea pe care încă o are, Căruță își exprimă speranța că va mai juca din nou și speră să revină cât mai repede.  A mai luat-o de două ori de la capăt și e conștient că nu va fi un drum ușor. 

• Fotbalistul din Moinești povestește cum a ratat transferul la Dinamo.
• Atmosfera rece de la Ceahlăul de pe vremea lui Angelo Massone: frig în camerele fără cablu TV, o masă pe zi.
• Robert Căruță dezvăluie întâlnirea cu Sinisa Mihajlovic și momentul în care a făcut cuplu cu Luka Jovic.
• Mijlocașul susține că fostul său coleg de la Ceahlăul, Cătălin Ștefănescu, luat la un moment dat de FCSB, e cel mai talentat fotbalist lângă care a jucat

Salut, Robert! Te-am sunat pentru că voiam să știu ce mai faci. Ultima dată te-am văzut la Dacia Unirea Brăila...
Salut, momentan nu mai joc, n-am echipă.

De ce, ce s-a întâmplat? Ai 24 de ani, ai fost și căpitan la naționala U19 la un moment dat.
Eu am avut acasă tot ce mi-am dorit și nu am conștientizat anumite lucruri, abia acum m-am trezit, când s-a întâmplat o dramă cu tatăl meu, Robert. Eu am avut o viață extrasportivă agitată și asta mi-a dăunat și n-am ajuns la nivelul la care trebuia să ajung și abia acum m-am trezit, după ce a pățit el această nenorocire, pentru că-l văd pe el zilnic cum își dorește ca eu să fac fotbal în continuare.

Confesiunea lui Robert Căruță, fost căpitan într-o națională cu Pușcaș, Manea și Ivan. "La 16-17 ani, mă gândeam la bani. Acum, după ce-am pierdut tot, nu mă mai gândesc la bani"

Ce te-a tras înapoi, unde ai greșit în carieră?
Am ajuns la un punct pe la 16-17 ani să mă gândesc la bani, deja nu mai jucam fotbal de plăcere, mă gândeam la bani. Gândește-te că acum, după ce-am pierdut tot, nu mă mai gândesc la bani. Dacă m-ar lua oricine, aș juca din plăcere, exact cum am făcut când m-am apucat de fotbal. 

Îmi spuneai că a pățit o nenorocire tatăl tău. Ce s-a întâmplat?
Am avut ceva probleme în ultimul an după ce am plecat de la Brăila, am avut probleme de familie cu tatăl meu. El a suferit un accident vascular cerebral și a rămas paralizat, a fost un șoc foarte mare pentru mine, a trebuit să stau mai mult pe lângă casă ca să-l ajut, să-l îngrijesc. Eu am avut o viață extrasportivă mai agitată și din acest motiv nu reușisem.

Părintele i-a rămas cu sechele după accidentul vascular. "Cea mai mare bucurie pentru mine și pentru tata ar fi să mă reapuc eu de fotbal"

Știam că te-ai mai lăsat și iar te-ai reapucat de fotbal.
Apucasem să-mi revin, jucasem, am fost la Miroslava, jucasem, dar a intervenit acest moment cu tatăl meu. A trebuit să stau pe tușă opt luni, mai stătusem opt luni după ce am venit din Macedonia, dar atunci din altă cauză. 

Cu alte cuvinte, ai renunțat acum la fotbal pentru a avea grijă de tatăl tău.
A fost un șoc foarte mare cu tatăl meu și a trebuit să stau mai mult pe lângă casă. Am fost cu el la mulți doctori din țară, când a făcut accidentul cerebral nu i-au dat vreo șansă să trăiască, a rămas cu sechele, își mișcă cu greu mâna stângă și piciorul stâng, dar și-a revenit după ce a făcut foarte multă recuperare. Acum pentru el, dar și pentru mine, cea mai mare bucurie ar fi să mă reapuc eu de fotbal și chiar am vorbit înainte de Sărbători cu un impresar, Ștefan Ristea, și mi-a zis zilele trecute că ar avea ceva variante pentru mine să merg în străinătate la două cluburi, dar și la două cluburi din România din Liga 2. Încă n-am semnat nimic cu el, dar dacă se va concretiza ceva, vom semna și un contract de parteneriat. 

Minutul când telefonul n-a mai sunat. "Doctorii nu-i mai dădeau vreo șansă lui tata"

Ți-au zis medicii ce i-a provocat tatălui tău accidentul vascular?
I s-a făcut rău noaptea, a mers la spital. El de obicei mă suna mereu la 12 fix și mă uit la ceas și se face 12 și două minute. Îl sun pe el și-mi răspunde maică-mea de pe telefonul lui. Îmi spune că se aflau la spital și când am ajuns la spital la Moinești, mi-au zis că tata și-a "scăpat" mâna și piciorul stâng. Prietena cu care eram îmi spune că și mama ei a avut astfel de semne și erau semne de accident cerebral. Mi-au zis că n-aveau medic neurolog de gardă. El avea un început de diabet, i-au băgat glucoză în seara aia, a mers pe picioarele lui acasă. Dimineața s-a trezit, dar a făcut un pas și a căzut în casă. 

Și acum e...
Acum e conștient, nu și-a pierdut memoria, doar că nu s-a mai putut mișca trei luni. Doctorii nu-i dădeau nicio șansă, dar acum Îi mulțumesc lui Dumnezeu că e mai bine. Dar nu mai e cum era odată. E singurul om din viața mea care în 24 de ani nu mi-a zis niciodată nu! Indiferent ce greșeli am făcut nu mi-a zis niciodată nu. 

"Băi, copile! Vii la Dinamo, îți oferim tot ce vrei, dar nu vrem să vii cu Anamaria Prodan!" Cum a ratat Robert Căruță transferul în Ștefan cel Mare 

Înainte să ajungi la Rapid ai fost în discuții cu Dinamo. De ce nu s-a materializat transferul?
Înainte de a semna cu Rapid am avut ofertă de la Dinamo, m-a sunat personal avocatul lui Ionuț Negoiță, Vali Gheorghiță (n.r.: - Valentin Cristian Gheorghiță) după ce-am retrogradat cu Ceahlăul, m-au sunat să merg la Dinamo. Mi-au zis la telefon: "Băi, copile! Vii la Dinamo, îți oferim tot ce vrei, dar nu vrem să vii cu Anamaria Prodan"!

De ce?
Pentru că era în acea perioadă scandalul cu Dorin Rotariu. "Noi nu ne putem afișa cu chestia asta". Eu, un simplu copil din Moldova, atunci mi-am zis, da, renunț la Anamaria și semnez cu voi. Dar mi-am dat seama că ea mă ajutase și atunci i-am zis ei despre ce-mi solicită cei de la Dinamo. Ea mi-a spus să mă duc în birou la ei și să o sun de-acolo. Până la urmă au fost de acord, dar nu-mi dădeau bani la semnătură. Eu când am plecat de la Ceahlăul, am renunțat la 7.000 de dolari și le-am mai dat 6.000 de euro din propriul buzunar pentru a mă lăsa să plec liber. 

Și ce a urmat?
Ana le-a cerut banii pentru mine pe care-i dădusem la Ceahlăul ca să devin liber. Ei nu au fost de acord pentru că intrau în insolvență, iar Ana mi-a zis: "Robert, faci cum vrei, dar eu o să te duc în Israel". Când am auzit asta n-am mai semnat. M-a ținut până la urmă până în februarie acasă și cu o zi înainte să înceapă campionatul m-am dus la Rapid. Nepregătit! Ei abia veniseră din cantonament. La Rapid erau în lot juniori care nu prindeau lotul și eu eram la toate meciurile. Eu mi-am prelungit contractul, dar echipa a intrat în faliment, singurele echipe unde mă puteam  duce erau Juventus București sau în Macedonia cu Yuksel Yesilova. 

Când vocea mamei dă de gândit. A refuzat să joace în Liga a treia, a ajuns în cele din urmă la Miroslava. "Aveam 87 de kilograme"

Și până la urmă unde ai ajuns?
M-a sunat într-o zi și-mi zice că trebuie să fiu a doua zi dimineață la antrenament în Liga a treia, la Oțelul, eu nu jucasem de la 14 ani în Liga a treia! "I-am promis lui Iulian Apostol că o să mergi la Galați" mi-a zis Ana. Am avut ulterior o discuție cu maică-mea și mi-a zis: "Eu m-am chinuit atâta timp să joci fotbal, ai fost așa de talentat și acum ajungi în Liga a treia!? Ea te duce cu vorba de atâta timp că te duce acolo și acolo. Decât să te duci în Liga a treia mai bine te lași de fotbal și te țin eu acasă. Și nu m-am dus la Oțelul. A doua zi m-a sunat și m-a întrebat de ce nu m-am dus, i-am explicat de ce, iar imediat mi-a dat block! De atunci n-am mai vorbit cu ea. 

Și ai ajuns, în cele din urmă, la Miroslava.
La Miroslava am stat trei zile în probe, aveam 87 de kilograme, dar am jucat pentru că le-a plăcut de mine, am jucat mijlocaș la închidere. Ulterior am plecat la Poli Iași, dar n-am apucat să joc. Și de acolo la Brăila unde am stat până în vară, când s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu tatăl meu și mi s-a rupt filmul. 

Robert Căruță, dus de Florin Iacob să dea probe la Sampdoria, echipă antrenată de Sinisa Mihajlovic. "Un caracter puternic, un om care impunea respect"

Tu ai trecut prin niște etape firești, parcă n-ai ars niciuna la nivel de copii și juniori. Abia apoi au apărut obstacolele. Citeam că ai fost selectat și la campania Vreau să fiu mare.
La 12 ani am fost la "Vreau să fiu mare", unde se alegeau din toată țara. Eu eram cel mai mic, aveam 12 ani, și am fost printre cei mai buni 22. Am fost la o selecție la Focșani, unde au fost selectați 22 de copii din toată țara! Emerich Ienei și Cornel Jurcă conduceau staff-ul de antrenori.

Azi foarte mulți români tineri și-au făcut un nume în Italia ori s-au lansat din fotbalul italian. Tu ajungeai la 15 ani în probe la Sampdoria. Crezi că s-ar fi schimbat cariera ta dacă rămâneai sau făceai pasul spre echipa de juniori a altei formații din Peninsulă?
Nu o să știu niciodată asta. Am fost în probe la Sampdoria, m-a dus Florin Iacob, era și Maxi Lopez acolo. Și eram doi jucători tineri în acea perioadă, dar nu s-au înțeles cei de la Sampdoria cu clubul, cu Florin Iacob... Era la început, în 2014-2015, impunea respect prin personalitatea sa, era un caracter puternic, un om care impunea respect. 

"Am stat în cameră cu Luka Jovic. Într-un amical el a dat două goluri, eu două". Robert Căruță a fost într-un stagiu de pregătire la Steaua Roșie Belgrad

Mi-ai povestit întâlnirea cu Sinisa Mihajlovic, dar știu că trebuia să semnezi la 16 ani cu Steaua Roșie Belgrad, unde l-ai cunoscut pe Luka Jovic. 
Am stat puțin la Steaua Roșie Belgrad într-un stagiu de pregătire și l-am avut coleg de cameră chiar pe Luka Jovic. Florin Iacob m-a dus să mă vadă cei de la Steaua Roșie și le-a plăcut foarte mult de mine, dar nu s-a mai concretizat nimic. Eram copii, am avut meci cu echipa a doua a Stelei Roșii Belgrad pentru că nu puteam juca la echipa mare. Într-un amical pe care l-am câștigat cu 4-0, el a dat două goluri, eu le-am marcat pe celelalte două. El juca atacant, eu jucam mijlocaș în spatele liniei ofensive. Un băiat foarte bun, m-a dus Florin Iacob în perioada în care eu devenisem liber de contract după perioada Ceahlăul Piatra Neamț.

• În vârstă de 23 de ani, Luka Jovic, atacantul lui Real Madrid, valorează 22 de milioane de euro
• Crescut la Steaua Roșie Belgrad, Jovic (1,82 m) mai are contract cu gruparea Blanco până în iunie 2025
• 5 goluri în 11 apariții pentru naționala de seniori a Serbiei a strâns Luka Jovic, fost atacant la Benfica și Eintracht Frankfurt

Experiența de la Ceahlăul cu italianul Massone patron: o masă pe zi, căldură și apă caldă cu porția. Neplătiți câteva luni, jucătorii își tundeau singuri iarba de pe stadion

Ai jucat la Ceahlăul și într-o perioadă în care echipa fusese preluată de italianul Angelo Massone. Cu ce ai rămas după acea experiență?
Massone promitea foarte multe chestii, dar nu făcea nimic, nu erau bani în perioada aia. Îmi amintesc că foștii mei colegi care nu erau din zona Moldovei stăteau într-un fel de internat, unde n-aveau nici căldură, nici apă caldă. Sau aveau apă caldă cu porția! Eram neplătiți de câteva luni, iar de la club primeam o masă pe zi. 

Doar o masă?
Cei mai tineri făceau chiar și chetă ca să-și ia o pizza, în camerele în care stăteau nu aveau nici cablu. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, Massone a venit la un meci cu noi în autocar. Nu ne-a băgat în seamă, dar nici noi nu l-am băgat în seamă. Ne întrebam ce mai caută cu noi în autocar... Eram însă o echipă și am arătat toți spirit de sacrificiu și dragoste pentru acea formație. La un moment dat, au luat colegii mai bătrâni din formație motorină pentru mașina de tuns iarba și am aranjat noi gazonul. Așa erau vremurile... 

Îmi aduc aminte că la un moment dat ați intrat în grevă pentru a vă primi banii de la Massone.
Și ne-a dat 1.500 de lei. Noi jucam fotbal pentru că ne respectam meseria, dar realizam că trebuie să plecăm de acolo pentru a ne face un viitor.

Cătălin Ștefănescu, cel mai talentat coleg de la Ceahlăul. Budescu, adversarul care l-a impresionat

Mai mulți jucători de la Ceahlăul au ajuns la un moment dat la FCSB. Cine era cel mai talentat?
De la Ceahlăul cel mai talentat? Îți zic doi. Foarte mare talent era Cătălin Ștefănescu, îl cunosc de când eram copii. Și Vlad Achim. Putea mult mai mult dar a stat foarte mult în Piatra Neamț. 

Împotriva căror jucători din Liga 1 te-ai simțit fotbalist?
Am prins meciuri în primul eșalon când Târgu Mureș era echipă forte, cu Gabi Mureșan și cu N'Doye. Înainte de a retrograda Ceahlăul am prins 12 meciuri în Liga 1, iar cel mai mult m-a impresionat Astra, aveau o formație redutabilă, cu Budescu, Laban, Seto. Protasov era antrenor. Budescu e fotbalistul care m-a impresionat cel mai mult. Și Alibec.

Și dintre cei tineri, împotriva cărora nu ai jucat?
Dintre cei împotriva cărora nu am jucat... Ianis Hagi și Cicâldău. Îmi plac foarte, foarte mult, sunt wow, sunt peste ce are fotbalul românesc la ora actuală. 

Pușcaș, Manea și Ivan, un trio care a ajuns până la naționala mare. "Eu n-am mai apucat să joc niciunde, ei au ajuns într-o semifinală la Euro"

Pușcaș, Manea și Ivan au ajuns și la naționala U21, dar și la naționala de seniori. Cum i-ai descrie?
Pușcaș era deja jucător bun, era al lui Inter, știam că va ajunge fotbalist pentru că era un jucător cu calități deosebite. Ivan știam că e la o echipă unde poate crește și dacă va sta cuminte și își va vedea de treabă, la un moment i se va acorda o șansă. Manea era jucătorul căruia Hagi i-a dat un imbold și a vrut să-l facă fotbalist foarte bun. Ei erau la națională și au ajuns la un nivel înalt. Cam aceștia erau la națională. 

Apare o urmă de regret, un sentiment de frustrare când îți vezi foștii colegi în ce punct al carierei au ajuns?
Am fost căpitanul naționalei într-o generație cu Manea, Ivan, Tudorie, Pușcaș, Balaure. Eu n-am mai apucat să joc niciunde, ei au ajuns într-o semifinală la Campionatul European. Nici la televizor nu mă mai uitam într-o perioadă. Dar trec toate, acum îmi doresc doar să mai joc din nou.

Ce sfat le-ai da tinerilor care acum fac parte din naționale de juniori. Ce ar trebui să facă pentru a-și exploata potențialul?
Să fie foarte atenți cum își aleg oamenii cu care colaborează, să fie mai circumspecți, să nu renunțe niciodată. 

Etichete: dinamo , sinisa mihajlovic , nationala u19 , anamaria prodan , cătălin Ştefănescu , luka jovic , robert căruță , ceahalul piatra neamț

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News