Alin Petrache, atacat de un fost vicepreşedinte al FRR: "Este adevărat: Rugby-ul nu este un sport pentru ghiolbani!"

• SuperLiga: Sepsi - Petrolul, sâmbătă, 18:30, DGS 1

• SuperLiga: Dinamo - UTA, sâmbătă, 21:00, DGS 1

Victor Istrate, fost vicepreşedinte al Federaţiei Române de Rugby, în prezent preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Rugby Vrancea, a lansat un atac dur la adresa actualului şef al FRR, Alin Petrache, prin intermediul unei scrisori deschise, cu titlul: "Este adevărat, d-le Petrache: Rugby-ul nu este un sport pentru ghiolbani!"

Istrate l-a acuzat pe Petrache că "jigneşte grav rugby-ul românesc".

Conţinutul integral al scrisorii

"Dacă iubești acest extraordinar sport, nu poți fi nepăsător fata de afirmațiile lui Alin Petrache din interviul de acum câteva zile în care își infirmă propriile declarații, minte și mai ales, prin afirmațiile făcute, jignește grav rugbyul românesc. Acest personaj confirmă pentru a câta oară că nu a fost, nu este și nu o sa fie niciodată ancorat în realitățile rugbyului, fiind incapabil să vadă ceea ce toată lumea știe și vede zi de zi, că în ultimii ani numărul jucătorilor de rugby este într-o scădere masivă la nivel național și implicit dispar echipe la toate categoriile de vârstă. Într-o asemenea stare de fapt, președintele rugbyului românesc afirmă cu incredibilă iresponsabilitate că “avem o comunitate foarte mare de rugbyiști, în continuă creștere”.

Aceeași gafă monumentală a făcut-o și cu ocazia acțiunii de formare a managerilor de rugby, care s-a tinut la începutul acestui an la Baia Mare în fața directorilor de CSS-uri și LPS-uri, când pare-se că a afirmat: “Cluburile de rugby nu mai au nevoie să facă selecție întrucât sunt destui sportivi, trebuie doar crescută valoarea acestora”, moment în care reprezentanții instituțiilor participante cunoscând realitatea au rămas interziși. La nici câteva minute distanță de afirmatia inițială, Petrache s-a contrazis flagrant în fața audienței înmărmurite, declarând că FRR are mari probleme în a găsi în țară măcar 40 de jucători pentru formarea unui lot național de juniori la oricare din categoriile de vârstă.

Cât de serios poți fi când afirmi acest lucru, cunoscând că astăzi în prima divizie activează doar 7 echipe, în al doilea eșalon mai sunt 9 echipe iar la categoria de vârstă Under 19 sunt doar 3 echipe, față de 14 (superliga), 3 serii de cate 10 (DNS) și 14 centre sportive cu echipe complete de U14, 15, 16, 17, 18, 19, câte erau active la preluarea mandatului de către Petrache?!?!?
Alin Petrache, ales în 2017 pentru un mandat de trei ani în fruntea FRR

Este absolut inadmisibil să jignești cu nonșalanță inconștientă foștii jucători ai echipei naționale, care atâta vreme au adus cinste României în lume, umilindu-i cu afirmația că rugbyul i-a învățat să mănânce cu furculița și cuțitul. În toata activitatea mea de peste 40 ani în fenomenul rugbystic, conducător de club, de regiune și nu în ultimul rând vicepreședinte al FRR, nu am auzit și nu am întâlnit jucători care să necesite o astfel de calificare pentru a fi capabili să mănânce cu furculița și cuțitul, și ca atare, nu pot decât să trag concluzia că acest “ghiolban” vorbește strict din propria sa experiență.

Foarte “inspirat” a fost reporterul care i-a luat acest interviu, în condițiile în care este de la sine ințeles că a fost solicitat de însuși Petrache ca o reacție de nervozitate produsă de adevărurile de netăgăduit devoalate succinct în articolul “Rugby-ul românesc trece printr-o criză nemaintâlnită” editat cu o saptămână în urmă de redacția sport a Radio France International.

Un lucru este cert, acest act jurnalistic aparent obișnuit a reușit să-l prezinte perfect publicului larg dar mai ales suporterilor de rugby pe adevăratul Alin Petrache și a izbutit magistral să dezvăluie din plin calitățile “manageriale” ale acestui personaj controversat nu numai în lumea sportului.

Dacă nu l-aș fi cunoscut, cu siguranță m-aș fi gândit că această persoană care din nefericire de un deceniu încoace conduce destinele rugbyului românesc, a avut neșansa să acorde acest interviu în timp ce era “obosit”... Este greu de crezut că cineva poate afirma că sportul, oriunde în această lume, este deasupra societății sau a economicului, în condițiile în care, ține de logica elementară că acestea susțin atât uman cât și financiar sportul. În aceeași notă, prin afirmația că miniștrii nu sunt lăsați să ducă proiectele până la capăt (cu nemascată nostalgie față de foștii activiști comuniști), deși este de 10 ani președintele FRR, este clar că nici acum nu cunoaște un lucru evident, anume că proiectele sportive sunt apolitice fiind concepute și puse în aplicare de către federațiile de specialitate și nicidecum de către ministere.

Este reală afirmația, care sigur nu îi aparține, că foarte mulți sportivi de elită sunt precum icoanele pentru suporteri și publicul larg dar nu este cazul acestui personaj, care minte cu nonșalanță, afirmând că a jucat aproape 11 ani în campionatele Franței și Angliei și că la vârsta de 30 de ani a ieșit din sportul de performanță/profesionist. Pentru corecta informare a jurnaliștilor de sport și opiniei publice, îl rugăm să ne spună la ce vârstă și în ce an s-a transferat în afara țării precum și cum a reușit în cei aproape 3-4 ani (cu întreruperi) să adune 11 ani de activitate sportivă în afara țării?!?! În schimb, din respect pentru rugby, îl rugăm să nu ne comunice vreodată motivul pentru care a fost necesar să se transfere în afara țării…

Actualul “manager” al FRR declară că “sportul de performanță este afectat datorită lipsei sportului de masă care la noi începe să fie inexistent”. Este adevărat că și sportul de masă reprezintă una din sursele descoperirii sportivilor de performanță dar nu acesta este motivul real al scăderii numărului practicanților de rugby. Mai apoi se contrazice, spunând că sportivii sunt antrenați de la 3 ani, atât de riguros, încât la 18 ani aceștia deja au clacat. Da, acest lucru se poate întâmpla doar în condițiile în care federația de specialitate, prin reprezentanții săi, permite antrenorilor să solicite unui copil de 3 ani performanța unuia de 5, 6 ani ori mai mare. Programul de pregătire al sportivilor este obligatoriu a se aplica în funcție de vârstă, așa cum este și cel din învățământ, motiv pentru care nu există nici cel mai mic risc, așa cum aberant afirmă acest personaj, cum că la 18 ani un sportiv clachează.

Referitor la afirmația acestui personaj că pilele funcționează, unii sportivi fiind ignorați în favoarea altora mai puțin talentați/înzestrați dar sustinuți de cine trebuie, aici chiar a intrat involuntar pe un teren minat, căci aceasta a fost o practică pe care Alin Petrache a savurat-o din plin de-a lungul prodigioasei sale cariere: căpitan la Dinamo, modificarea regulamentului FRR astfel încât acesta să poată accede nestingherit în lotul echipei naționale, și nu în ultimul rând, numirea sa profund nemeritată ca și căpitan al echipei noastre naționale, motiv de tristă amintire pentru România care a înregistrat cea mai grea înfrângere din istoria de peste 100 ani a rugbyului nostru, respectiv 134-0 în fața Angliei, ca urmare a nemulțumirii fățișe a jucătorilor valoroși ai echipei noastre naționale privind această decizie de numire a căpitanului, urmată evident de refuzul acestora de de a accepta sa fie reprezentati de un rugbist mediocru impus căpitan al echipei naționale.

Cum poți acorda încredere unui asemenea personaj în condițiile în care din activitatea rugbistică la nivel național preluată de acesta acum 10 ani, astăzi mai funcționeaza doar 5-10% așa cum singur afirmă, respectiv 7 echipe de superligă, 9 echipe în DNS și 3 echipe de U19. Din nenorocire și spre stupefacția generală a suporterilor și a tuturor oamenilor de sport din România, cam atât a mai rămas din averea/patrimoniul uman al federației pe care a preluat-o Petrache acum 10 ani.

Alin Petrache a mai condus FRR în perioada 2009-2014

Cât de pervers poti fi asumându-ți meritele în fața rugbyului românesc pentru proiectul “de suflet” al stadionului “Arcul de Triumf” în condițiile în care știi foarte bine că acest merit i se cuvine 100% lui Dumitru Mihalache, fost jucător de rugby la Sportul Studențesc și Președinte al FRR până la începutul anilor 2000, cel care chiar dacă ulterior a ajuns în conducerea Federației Române de Fotbal, a rămas întotdeauna un susținător fervent al rugbyului nostru?!?!?! În urma discuției telefonice pe care am purtat-o cu acesta, mi-a reconfirmat faptul că atunci când a apărut aceasta oportunitate de a se construi aceste stadioane în București, în vederea găzduirii EURO 2020, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l sune pe Florin Matei, secretarul general al federației, căruia i-a propus și solicitat documentele necesare pentru a introduce și stadionul nostru în proiectul EURO 2020. Din respect pentru adevăr, trebuie menționat că la acel moment, președinte FRR era fostul mare internațional Hari Dumitraș care poate confirma spusele mele și nicidecum acest bufon al rugbyului românesc căruia nu i-a mai rămas decât simpla obligație de a înainta documentele de proprietate ale bazei sportive necesare întocmirii proiectului pentru ridicarea noului stadion.

Într-un acces de inteligență furibundă, Petrache spune în interviu că FRR va beneficia de câștiguri după construirea stadionului și a bazei sportive aferente acestuia, uitând că acum câțiva ani a renunțat voluntar la un bun imobil invocând faptul că federația plătea impozit degeaba pe terenul de 5.000 mp aflat la câteva sute de metri de sediul său, la capătul tramvaiului 41, chiar vis-à-vis de hotelul Pullman, cedându-l apoi gratuit Ministerului Afacerilor Externe. Oare ce interes a avut acest gropar al rugbyului românesc, împreună cu cumătrul său, Octavian Morariu, de ce au cedat în mod inexplicabil terenul de mai sus, care putea aduce venituri importante atât pentru FRR cât și pentru COSR din exploatarea activităților ce se puteau desfășura pe acesta???

Cum poți să mai speri că sub conducerea acestui personaj ca rugbyul nostru se va putea dezvolta în viitor și ne vom putea califica la Cupa Mondială din Franța 2023, când ai un asemenea management al FRR și un manager care jignește întregul fenomen rugbyistic prin afirmația că “cea mai stringentă problemă a rugbyului este lipsa de cultură”?!?!?!?! Cu siguranță s-a referit la propria persoană deoarece nu am auzit de un alt doctorand în rugbyul românesc, căruia să-i fi alunecat mouse-ul de 3 ori pe copy-paste astfel încât lucrările sale “științifice” să-i fie respinse de către comisia de etică…Răutacioasă această comisie cu “dl. Dr. Petrache” pentru că, din cate am înțeles, nu i-ar fi acceptat nici măcar coperțile acestor deosebite lucrări “academice”...

Pe această cale, declar cu tărie că rugbyul este de departe disciplina sportivă cu cei mai mulți licențiați cu studii superioare din rândul sportivilor de la noi, ocazie cu care îi rog public pe statisticienii din presa sportivă din România printre care se numără mulți cunoscători de rugby, să verifice dacă am dreptate.

Îmi aduc aminte de un episod memorabil prin ilaritate din anul 2013, la Adunarea Generală a FRR ținută la fostul hotel Sofitel, atunci când am avut surpriza ca exact înainte de intrarea în sala de ședințe să mă întâmpine Petrache care dorea cu tot dinadinsul să-mi înmâneze propria sa carte “Sportul și armata”…Cunoscându-i evoluția de la 15 ani, atât rugbyistică cât și educațională, am refuzat să primesc această carte, apreciind cu acuratețe încă din acel moment, capacitatea și “calitățile” sale de autor.

Ar fi o crasă lipsă de respect din partea iubitorilor de rugby să nu aprecieze nivelul de “cultură” și “managementul” acestui personaj care a reușit performanțe “extraordinare” și de care rugbyul românesc se putea lipsi doar prin simpla absență a lui Petrache, cum ar fi: înfrângerea echipei naționale la cel mai mare scor din istorie, respectiv 134-0 contra reprezentativei similare a Angliei, în care acesta a avut rolul de capitan de echipă, ratarea primei calificări din istorie la Cupa Mondială de anul acesta prin excluderea rușinoasă dictată de forul internațional de la Dublin, distrugerea quasi-metodică a rugbyului românesc prin aplicarea de politici FRR care au condus la scăderea continuă a numărului de jucători, a valorii acestora și implicit la desființarea multor echipe, fie că vorbim de seniori, juniori sau copii.

Deși a trecut destul timp de la iresponsabilitatea conducerii FRR de a folosi un jucător neeligibil în meciurile oficiale ale selecționatei de seniori, ce a condus la excluderea rușinoasă și implicit la absența pentru prima dată în istorie a echipei noastre naționale de seniori la Cupa Mondială găzduită de Japonia în septembrie, diminuând veniturile federației cu circa 2.000.000 euro (high performance), sumă ce ne era alocată anual de către World Rugby pentru susținerea și dezvoltarea rugbyului, Biroul Federal a pus în mod penibil batista pe țambal nedorind să stabilească vinovații pentru această gravă eroare de management sportiv și nu numai, pentru a nu-și pune sub acuzare propria conducere, respectiv președintele Alin Petrache și vicepreședintele, deputatul PSD de Maramureș, Călin Matei.

În fapt, FRR, în meciurile de calificare pentru Cupa Mondială, a folosit jucătorul de rugby de origine tongaleză Sione Faka'osilea, component al echipei din Baia Mare, neeligibil pentru echipa națională de seniori a României deși conducerea FRR cunoștea faptul că acest jucător a reprezentat o altă țară și astfel se încălca regulamentul World Rugby. Ca urmare a acestui fapt, echipa națională, deși a câștigat meciurile pe teren și dreptul de a participa la Cupa Mondială Japonia 2019, a fost ulterior depunctată și descalificată. Actuala conducere a FRR, respectiv vicepreședintele Călin Matei cât și președintele Alin Petrache, nu au nicio scuză cu privire la această gravă abatere săvarșită întrucât aveau cunoștință despre faptul că jucătorul mai sus menționat nu este eligibil pentru echipa națională încă de la legitimarea și prezentarea acestuia la clubul din Baia Mare, atunci când în conferința de presă locală, conducerea clubului a anunțat cu mare fast faptul că acesta va beneficia de serviciile unui jucător de rugby internațional. În mod iresponsabil, atât vicepreședintele Călin Matei cât și președintele Alin Petrache și nu în ultimul rând membrii Biroului Federal, deși aveau obligația statutară de a verifica eligibilitatea acestui jucător, cu bunăștiință au permis folosirea acestuia în meciurile oficiale ale echipei naționale pentru calificarea la Cupa Mondială, atrăgând în mod ireversibil sancțiunile grave mai sus arătate.

Dacă rugbyul românesc a fost atât de brutal pus în fața faptului împlinit de a suporta umilința neparticipării la Cupa Mondială de anul acesta, considerată cea de-a treia competiție sportivă a planetei, după Olimpiadă și Campionatul Mondial de fotbal, plătind imens în plan sportiv dar mai ales al încrederii exterene față de FRR, în niciun caz acesta nu trebuie să fie de acord să suporte și sancțiunile economice din partea World Rugby pe următorii 4 ani (aprox. 8.000.000 euro), prin diminuarea severă a resurselor financiare, motiv pentru care solicit instituțiilor abilitate ale statului roman să efectueze cercetări cu privire la gravele încălcări ale conducerii FRR în sensul de a stabili cu celeritate dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau dacă se impune atragerea răspunderii civile delictuale cu repararea prejudiciiilor cauzate FRR prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor internaționale cu privire la eligibilitatea jucătorilor străini, fapt ce a condus la descalificarea echipei naționale a României ca urmare a folosirii jucătorului neeligibil Sione Faka'osilea, legitimat la clubul din Baia Mare.

Totodată, față de faptul că în luna noiembrie 2018, echipa noastră națională de rugby a fost direcționată pentru serviciile de alimentație către restaurantul “Rustic” din Baia Mare care aparține familiei actualului vicepreședinte federal, solicit instituțiilor abilitate să analizeze existența sau nu a elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, cu verificarea inclusiv a prețurilor practicate de acest restaurant în raport cu celalalte locații din zonă.

Dacă actuala conducere a FRR ar fi avut măcar interesul să mențină rugbyul la nivelul anului 2010 și nu să-l distruga, acest lucru era foarte simplu, dezvoltând zece centre cu tradiție în rugby, pe lângă cluburile care au deja infrastructură proprie sau acces la infrastructura sportivă locală din zona în care ființează, putându-se astfel dezvolta echipele de juniori la categoriile de vârstă U14-U15, U16-U17, U18-U19, după cum urmează: 2 la București, 1 la Gura Humorului, 1 la Iași, 1 la Bârlad, 1 la Focșani-Tecuci, 1 la Constanța, 1 la Cluj-Napoca, 1 la Baia Mare și 1 la Galați-Brăila. Cu excepția centrului de la Baia Mare, toate celelalte menționate mai sus au dovedit, prin numărul de jucători promovați la loturile echipelor naționale, că sunt capabile să repună pe picioare rugbyul românesc. În toate aceste centre propuse există și o bogată infrastructură, licee cu program sportiv, cluburi sportive școlare inclusiv un număr însemnat de școli generale și alte licee (cu profil uman/real/sportiv) și nu în ultimul rând, accesul la căminele și cantinele școlare, aspect esențial pentru elevii practicanți ai rugbyului care au nevoie de cazare.

Când ai de gând să distrugi o activitate, folosești tertipul “Îmi lipsește ceva”, așa cum acest personaj afirmă că nu ar exista baza de selectie. El nu face altceva decât să ascundă faptul că actuala conducere federală nu este capabilă chiar și de o minimă organizare, așa cum am arătat mai sus, pentru a repune rugbyul românesc pe drumul cel bun, cu costuri nesemnificative având în vedere interesul național pentru acest fenomen sportiv care în alte țări este în plină dezvoltare. Aceasta propunere de proiect de redresare a rugbyului românesc o fac în cunoștiință de cauză, întrucât în perioada primului mandat, împreună cu foștii mei colegi George Straton și Gheorghe Vărzaru, am pus bazele dezvoltării a zece centre rugbystice cărora federația le-a asigurat atât decontarea transportului cât și asistența cu personal specializat pentru creșterea nivelului de performanță a sportivilor. Noi am făcut-o timp de câțiva ani, doar pentru categoriile de U18 și U19 care se deplasau la meciuri în aceeași zi pe distanțe medii de până la 200 de km pe sens, cu minim 44 de jucători în autocar. Meciurile se disputau pe același teren, în aceeași zi, unul după altul, iar pentru a reduce costurile cluburilor cu baremurile de arbitrii, delegam o singură brigadă formată din 3 arbitrii care asigura disputarea ambelor meciuri, arbitrul central care fluiera la meciul de U18, automat devenind arbitru de margine la partida de U19. Era benefic inclusiv pentru creșterea valorii arbitrilor, întrucat aveau posibilitatea să arbitreze meciuri de un nivel calitativ ridicat.

Costurile suportate de către federație erau de aprox. 4 lei/km (la fel sunt și astăzi) transport autocar pentru minim 44 de jucători + staff-urile tehnice și media în km a deplasărilor (per club) nu depășea 400 de km (per etapa). Cu 8.000 LEI pe săptămână, asiguram disputarea în mod organizat a meciurilor pentru 10 echipe de U18 și 10 echipe de U19 care aveau în loturi nu mai puțin de 540 de jucători. Practic, cu 288.000 LEI disputam un campionat de juniori U18-U19 complet, într-un an competițional, atât din punct de vedere organizatoric cât și valoric.

Alin Petrache a fost preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român între 2014 şi 2016

Plata transportului către cluburi, FRR o făcea lunar sau la sfârșitul turului respectiv returului la nivelul km de transport efectuați de fiecare club (unele primeau mai mult decât echivalentul a 400 de km sau mai puțin dar media de km la finalul turului sau returului nu depășea 400 de km/club/etapă).

Același lucru se poate realiza și pentru juniorii U14-U15 și U16-U17 unde pot fi atrași un minim de 1.080 jucători astfel organizați încât să producă performanță în rugbyul românesc. Folosind aceeași aritmetică simplă pentru transport, acesta ar costa maxim 576.000 LEI.

Practic, dacă actuala conducere este sinceră când spune că dorește cu ardoare să repună rugbyul cu adevărat pe drumul cel bun, cu aceasta soluție viabilă la îndemână va trebui să disponibilizeze anual doar suma de 180.000 EURO pentru punerea în aplicare imediată a acestui proiect care a certificat FRR numai rezultate pozitive în trecut, în perioada în care a fost implementată.

Doar câteva dintre avantajele ale acestui proiect cu aplicabilitate imediată:
· Angrenarea centralizată a minim 1.620 de jucători în competițiile U14, U15, U16, U17, U18, U19;
· Pregătirea sportivă piramidală a acestora sub controlul reprezentanților FRR;
· Disputarea unui campionat organizat la toate categoriile de vârstă;
· Bază de selecție certă pentru loturile noastre naționale;
· Creșterea unui număr însemnat de jucători pentru echipele de seniori.

La prima vedere, 180.000 EURO ar reprezenta o sumă foarte mare pentru necunoscători dar avand în vedere că Adunarea Generală a FRR a împuternicit Biroul Federal format din 15 persoane (Președinte, 3 Vicepreședinți și încă 11 membrii care reprezintă Federația la nivel mondial) care se mândresc și folosesc aceasta calitate de reprezentare în exteriorul FRR pentru deschiderea multor uși la care altfel nu ar fi avut acces (“Bună ziua, Sunt X de la FRR, aș dori o întâlnire…..”), ar fi de bun simț pentru aceștia să aibă obligația de a aduce sponsori și în cazul în care nu sunt capabili, să sponsorizeze personal (câte 12.000 EURO de fiecare membru), măcar pentru avantajele pe care le au în viața de zi cu zi folosindu-se de numele FRR. Îmi doresc ca actuala conducere a FRR să pună în aplicare acest proiect începând din această toamnă dar am mari rezerve că acești oameni vor fi capabili să adune măcar echivalentul a 90.000 EURO necesari pentru turul campionatului.

Dacă nu vor fi în stare să facă acest minim efort pentru binele rugbyului, ce motive ar mai avea actuala conducere să rămână în fruntea FRR??? Doar interesul imobiliar și implicit cel de a gestiona miile de metri pătrați din centrul Bucureștiului, din viitoarele spații comerciale și de agrement/recreere ale noului stadion “Arcul de Triumf”?!?!?

Pentru a ilustra criza morală fără precedent care caracterizează existența conducerii FRR, este de amintit faptul că sâmbătă, 24 august, s-a desfășurat pe stadionul Tineretului din Focșani “Memorialul Prof. Viorel Ion”, ajuns la a cincea ediție, prilej de aduceri aminte dar mai ales de recunoaștere a meritelor incontestabile ale regretatului antrenor. Din păcate și spre dezamăgirea generală a celor câteva sute de participanți, absența oricărui gest din partea federației (o floare, un mesaj de mulțumire sau un anunț postat pe site-ul FRR) a fost dovada de netăgăduit că lipsa de respect a actualei conduceri a FRR întinează istoria și tradiția rugbistică, din moment ce Petrache și ai lui au considerat că nu merită comemorat cel mai important șlefuitor de talente rugbistice la nivel juvenil, prin strădania căruia atâția ani loturile noastre naționale au beneficiat de un număr impresionant de jucători internaționali care au făcut și încă mai fac cinste rugbyului românesc, precum titularii de astăzi ai naționalei de seniori: Andrei Gorcioaia, Ionel Badiu, Marius Antonescu, Ionuț Botezatu și Alexandru Savin.

De asemenea, vineri 23 august, postul Realitatea TV, deținut de prietenul lui Petrache, Cosmin Gușă, surprinzător numit reprezentant oficial al FRR la Cupa Mondială de rugby din Noua Zeelandă 2011, în detrimentul multor foști mari jucători internaționali, l-a găzduit pe parcursul unei ore de emisie pe Octavian Morariu, nimeni altul decât fostul președinte al FRR, care beneficiind de această onoare a fost lansat în înaltele funcții de președinte al Agenției Naționale pentru Sport, președinte COSR, președinte al Rugby Europe și membru CIO. Este jignitor faptul că acesta, în timpul emisiunii, a reușit să fie insoțit pe fundal cu imagini care prezentau “marile realizări” ale sale urmând întocmai modelul lui Ceaușescu dar nu a binevoit să rostească absolut niciun cuvânt despre situația dezastruoasă a rugbyului păstorit în ultimii 10 ani de către cumătrul său, nimeni altul decât Alin Petrache.

Nu cred că lipsa de reacție față de dezastrul rugbyului românesc din partea fostului mare jucător Marin Ionescu, președintele Asociației Internaționalilor de Rugby, se datorează faptului că în primul meu mandat de Vicepreședinte FRR i-am refuzat de două ori solicitarea prin care îl susținea pe Petrache pentru deschiderea unui pub în incinta federației.

Închei cu regretul că acest frumos sport reprezentat cu demnitate la nivel mondial de înaintașii noștri, a ajuns în urma managementului acestui bufon din fruntea FRR, de pe culmile succesului în ruine și totodată vin cu rugămintea față de cei iubesc acest fenomen să pună fiecare umărul pentru redobândirea demnității.

SALVAȚI RUGBYUL ROMÂNESC!!!!"

Etichete: alin petrache , federatia romana de rugby , victor istrate

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News