Voinescu l-a pregătit pe Duckadam să devină "Eroul de la Sevilla", dar nu a fost în delegaţia Stelei la finala CCE

• SuperLiga: Botoșani - Poli Iași, luni, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: UTA Arad - Univ. Craiova, luni, 20:30, DGS 1

Considerat aproape în unanimitate cel mai bun portar din istoria fotbalului românesc, Ion "Ţop" Voinescu a încetat din viaţă azi, la 88 de ani. A lăsat în urmă multe poveşti savuroase, dar şi un mare regret. Deşi l-a antrenat pe Helmuth Duckadam şi i-a împărtăşit secretele apărării loviturilor de la 11 metri, nu s-a putut bucura pe viu de apogeul muncii sale.

Pe 7 mai 1986, la Sevilla, Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni, după ce a învins-o pe FC Barcelona cu 2-0, în urma loviturilor de departajare. Eroul finalei a fost Duckadam, care a apărat toate cele patru execuţii ale catalanilor. O performanţă care nu ar fi fost posibilă fără orele de antrenament suplimentar la care a fost supus de fostul mare portar al roş-albaştrilor.

"Mulţi răutăcioşi au pus pe seama norocului seria de patru penalty-uri parate de Duckadam la Sevilla. În spate au stat mii de ore de pregătire şi zeci de lăzi de bere câştigate în dauna jucătorilor de câmp. Stătea mult după antrenamente şi exersam tot felul de situaţii. Erau şi antrenamente psihologice, care sunt foarte importante", şi-a amintit Voinescu, într-un interviu acordat pentru Adevărul în 2006.

Iniţial, cariera lui Duckadam în Ghencea nu a început grozav. După o eroare în unul dintre primele meciuri jucate în roş-albaştru, "uriaşul" din Semlac a fost trecut pe bancă. "A fost alături de mine Ion Voinescu, care mi-a explicat că se mai întâmplă şi că o să mai iau din astea în carieră. Am fost pe tuşă câteva luni bune, din primul am ajuns al treilea portar", a povestit "Eroul de la Sevilla" pentru Evenimentul Zilei, în 2011.

Exista şi un motiv pentru care lucrurile nu mergeau bine pentru Duckadam. Într-o discuţie cu site-ul suporterilor roş-albaştri, fcsteaua.ro, în 2010, "Ţop" a dezvăluit "că el, când venise de la Arad, nu prea era obişnuit să tragă la pregătiri".

"Patru ani de zile eu m-am ocupat de el. Mi-e greu să vorbesc, dar trebuie să spun cum l-am convins să-şi facă antrenamentele. Dacă nu-ţi faci antrenamentele, la meciuri nu poţi să-ţi faci treaba. Dar a fost băiat bun, înţelegător şi a înţeles că trebuie să muncească mai mult la antrenamente. S-a întâlnit în cadrul jocului cu lucrurile făcute la antrenamente, ceea ce i-a dat încredere şi aşa i-a crescut şi valoarea", a explicat Voinescu.

După ce l-a convins să devină mai serios, omul care a jucat 13 ani la Steaua, perioadă în care a cucerit 11 trofee, l-a ajutat pe elevul său să se perfecţioneze la penalty-uri. Asta deşi cei doi erau nevoiţi de multe ori să suporte ironiile de pe margine ale unor jucători ca Adrian Bumbescu sau Marius Lăcătuş.

"După antrenamente rămneam cu el şi căutam să fac mai multe decât se pot face la un antrenament general. Şi într-o zi a venit vorba despre loviturile de la 11 metri, pentru că şi eu am apărat câteva, şi chiar împotriva unor jucători importanţi. Eu mă pregăteam fără să ştiu că vor fi lovituri de la 11 metri, dar eram pregătit pentru orice eventualitate. Căutam să-i explic unele lucruri. De exemplu, îi spuneam că jucătorii care bat au o responsabiltate mai mare decât portarul. Erau lucruri trăite pe gazon.

L-am întrebat pe el cum face, pentru că nu apărase multe lovituri de la 11 metri. I-am explicat că eu încercam să-l determin pe jucător să tragă în colţul în care voiam eu. Printr-o simplă fentă, îl făceam să fie sigur că mă păcălise. Când se apropia de minge, eram aşa de atent şi aveam atâta răbdare încât el nu mai putea să schimbe. Eu îl aşteptam până în ultimul moment, iar când pendula, făceam fenta în partea la care el privise şi căută să schimbe. Aşa că dădea pe partea unde eram eu pregătit. Jucătorul era convins că e partea vulnerabilă şi căuta mai mult să plaseze decât să tragă în forţă.

Jucători ca Bumbescu sau Lăcătuş erau mai glumeţi şi, de câte ori rămâneam după antrenamente, ţipau "Hai, domnule, că nu suntem la handbal aici. Dar trebuia să fii pregătit. Duckadam termina fiecare antrenament cu apărarea loviturilor de la 11 metri. Atât cât putea", spunea Voinescu pentru fcsteaua.ro.

Orele petrecute pe teren şi miile de penalty-uri exersate l-au ajutat pe Duckadam să devină starul celui mai important succes din istoria fotbalului românesc. Unul pe care "Ţop" Voinescu nu l-a putut urmări de la faţa locului. Nu a fost luat în delegaţia Stelei la Sevilla, din cauza relaţiei reci pe care o avea cu preşedintele Ion Alexandrescu. De altfel, în ciuda opiniei generale, nu l-a considerat pe cel poreclit "Sfinxul" un conducător model. 

Nu a putut, însă, să rămână acasă când echipa a revenit la Bucureşti. S-a numărat printre zecile de mii de oameni care au mers la Otopeni să-i întâmpine pe proaspeţii campioni ai Europei. Firesc, a fost repede surprins lângă Duckadam. "Întotdeauna m-am gândit că portarul are un rol hotărâtor. De data asta, a convins portarul Stelei", spunea, evident fericit, Ion Voinescu. Elevul său tocmai îşi depăşise maestrul.

Etichete: steaua , helmuth duckadam , steaua 1986 , sevilla 1986 , ion voinescu , duckadam 1986 , cce 1986 , duckadam ion voinescu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News