Iubea galeria Rapidului şi când îl alerga pe şine. Chiriţă a jucat finala Cupei din '95, deşi îi murise tatăl

• SuperLiga: Poli Iași - FCSB, luni, 20:00, DGS 1

• SuperLiga: Dinamo - Rapid, duminică, 20:00, DGS 1

Iulian Chiriță, 53 de ani, este unul dintre fotbaliştii cu care Rapid a redevenit o echipă importantă în fotbalul românesc. A avut o viaţă tumultoasă, care a culminat cu momentul în care a fost închis în Spania. 

Fanii din Grant îl consideră unul dintre jucătorii mari care au îmbrăcat tricoul alb-vişiniu, iar Chiru îi asigură de dragostea lui veşnică. Mesajele fostului internaţional au venit astăzi, din Spania, într-un interviu video pe pagina oficială de Facebook a Rapidului.

Chiriţă ţi-a amintit şi de finala cu cântec din Cupa României, din 1995, pierdută în faţa Petrolului. Pentru prima dată a povestit că înaintea meciului, cu o zi, i-a murit tatăl. Antrenorul Sorin Cârţu l-a întrebat dacă se simte în stare să joace o asemenea finală, iar răspunsul a fost că "n-am cum să plec. Poate n-am să mai pot juca vreo finală vreodată cu Rapid". 

Iulian Chiriţă a marcat golurile unei victorii cu Dinamo, venite după 18 ani de secetă

Acum trăieşte tot în Spania alături de soţie şi copii, dar nu uită perioada petrecută alături de giuleşteni. Nu mai are nicio treabă cu fotbalul pentru că nu a putut rezista fără să fie plătit la o echipă de juniori. Este electrician uzinal, meserie pe care susţine că o face la fel de bine cum juca.

A evoluat de 156 de ori pentru Rapid şi a marcat de 58 de ori. Golul care îi va rămâne veşnic în memorie a fost al doilea marcat cu Dinamo, în 1992, la o victorie cu 2-0. Ambele reuşite i-au aparţinut. Era prima izbândă a vişiniilor după o pauză de 18 ani.

„Cel mai frumos gol al meu a fost cel de-al doilea gol din meciul cu Dinamo, câștigat cu 2-0, din 1992, când am trecut de Mihali, am scăpat singur cu Prunea și i-am dat lob. Tot acela a fost și cel mai frumos meci, deoarece după el am trait momente unice.

Eram cu socrul meu în mașină, iar suporterii ne-au luat mașina pe sus, la propriu. Apoi au fost toate victoriile cu Steaua, dar acel meci cu Dinamo a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri, mai ales că îi învinsesem pentru prima dată după 18 ani”, şi-a amintit Iulian Chiriţă.

„Muncesc la o societate, sunt electrician industrial, și chiar unul foarte bun. M-am rupt de fotbal, am încercat la o echipă de copii și juniori din zonă, am stat șase luni, dar nu au putut să mă plătească și a trebuit să renunț, pentru că nu îmi ajungeau banii. La 40 de ani am luat-o de la zero, sau de la minus, însă am trecut peste toate și acum sunt ok. Nimeni nu mi-a dat niciodată nimic, nu am furat niciodată nimic, mereu am muncit pentru ce am avut”, a mai spus Chiru.

Chiriţă îi iubea pe suporterii rapidişti şi când alergau jucătorii pe şine

Chiriţă ar veni şi pe jos la Rapid, dar recunoaşte că i-ar fi foarte greu. Copiii sunt la şcoală şi le-ar fi dificil să facă o astfel de schimbare. Dar pentru el, galeria Rapidului rămâne cea mai tare.

„E cea mai frumoasă galerie pe care o are cineva, îmi plăcea și când ne alerga pe șine, după meciuri.

Le doresc să nu se schimbe niciodată, să rămână la fel, să iubească echipa Rapid la infinit. Sunt jucătorii lor, echipa lor de suflet și să nu uite că sunt meciuri în care jucătorii sunt cei mai afectați când pierd un meci sau un campionat. Să îi înțeleagă și să îi ducă, cu puterea și cu strigătele lor, spre victorie", a mai povestit Chiriţă.

• A jucat la Rapid între 1991 și 1997.
• A marcat 58 de goluri în 156 de meciuri.
• A jucat de trei ori pentru naționala României.

Etichete: rapid - petrolul , iulian chirita , galeria rapidului , chirita rapid

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News