Promisiunea lui Burleanu: "Câte un teren în fiecare judeţ". Ca să ajungă la toţi :)

După o prezentare profesionistă a echipelor tehnice şi instituţionale, se trece la dezvoltarea pe capitole a relaţiei FRF cu Asociaţiile Judeţene, Cluburile de Seniori, Cluburile de Juniori, Fotbalul feminin şi futsalul. La fel în două subcapitole atent denumite : „Ce am reuşit împreună” şi „Ce vom reuşi împreună”. Lupa pe relaţia cu „seniorii”: a mic, de mână: o campanie de comunicare pentru liga 2 si liga 3 şi,atenţie!!!, administrare de secţiuni distincte pe frf.ro. Iar rezultatele nu au încetat să apară...”o creştere cu 125% a mediei de articole lunare dedicate L2 şi 100% pentru L3 din 2015 până în 2017”. Plus casete tehnice, transferuri, clasamente actualizate şi statistici....Nu mă pot abţine să nu mă gândesc la ideea de mai sus cu bezna anonimatului...

Nu mai comentez. Enumăr. „Vânzarea centralizată a drepturilor TV pentru Liga 2”. Am zis că nu mai comentez. Reprezentanţii cluburilor ştiu mai bine ce înseamnă asta...”Am implementat organizarea festivităţilor de premiere pentru campioana din Liga 2 şi câştigătoarele seriilor din L3”. Plus un contract de sponsorizare cu o casă de pariuri. Cam asta. Se mai spune şi despre Cupa şi Supercupa României care au renăscut în ultimii ani. Pe viitor, există intenţia desfăşurării Supercupei în ţări europene cu o comunitate importantă de români. Chiar nu am cum să nu spun ceva aici. Viitorul-Voluntari (pentru a vorbi de ultima finală) la...Torino sau Alicante!!! Atât.

Se vorbeşte din nou despre 16 echipe în Liga 1, dar se subliniază că în colaborare cu LPF (asta deşi relaţiile LPF-FRF sunt la ora asta inexistente), dar şi „un obiectiv de reducere a decalajului dintre Estul şi Vestul Europei prin întărirea competitivităţii cluburilor din România în comparaţie cu cluburile din regiune, având ca obiectiv creşterea numărului de cluburi româneşti în top 100 cluburi europene”. Pe cuvânt că am copiat cuvânt cu cuvânt şi nu am scos nimic din context!!!

Şi cu toate acestea am continuat să citesc! Şi despre arbitri, şi despre Şcoala de Antrenori, şi despre Comisia Tehnică. Am mai reţinut că se intenţionează „selecţionarea” unui lot al legendelor, cu scopul de a face meciuri demonstrative pentru ajutorarea fotbaliştilor retraşi fără posibilităţi materiale, dar şi că se vorbeşte despre un Muzeu al fotbalului.

Un lucru pe care foarte probabil membrii afiliaţi vor pune preţ şi care vine în întâmpinarea nevoilor pe care le au este constituit de implementarea unui sistem electronic care să îi scutească de drumuri şi implicit cheltuieli inutile „la centru”. Fie că e vorba de transferuri, taxe, amenzi, litigii. De asemenea e important să subliniem ambiţiile federalilor care îşi propun ca până în 2022 fiecare judeţ din România să beneficieze cu sprijinul FRF de „cel puţin un teren cu dimensiuni normale şi suprafaţă sintetică”. Plus „o bază montană de pregătire care să se afle la dispoziţia membrilor FRF şi a loturilor naţionale”.

Niciun angajament în ceea ce priveşte echipa naţională de seniori. De altfel la rubrica dedicată loturilor naţionale în capitolul „Cum va arăta fotbalul românesc în 2022”, nici măcar nu se pomeneşte de trupa antrenată azi de Contra.

Un capitol aparte este dedicat Euro 2020 şi este o compunere patetică de liceu fără nimic concret, fără un plan ce trebuie urmat, obiective, întâlniri cu guvernanţi care să urnească lucrurile cu doi ani şi foarte un pic înainte de ceea ce ar trebui să fie „sărbătoarea sportivă prin care se celebrează 60 de ani de la primul Campionat European!”. Segmentul ăsta e revoltător! „Fotbalul va fi în 2020 liantul dintre naţiuni, va întinde poduri între civilizaţii, va da glas pasiunii, emoţiei, bucuriei, într-o limbă comună pentru: limba universală a fotbalului”. Şi iarăşi rumeguş cu „pasiune, emoţie. Cu vara lui 2020 toridă datorită atmosferei create de zecile de mii de fani” şi cu „obiective turistice puse în valoare, iar străzile şi liniile de transport din jurul Arenei vor fi reabilitate”.

Orice om normal se întreabă despre situaţia arenelor despre care s-a spus că vor fi refăcute, dar unde nu s-a mişcat un pai. Avem răspunsul: „Ştim cu toţii deja despre reconstrucţia celor patru arene bucureştene, care, cu capacităţi însumate de aproape 70.000 de locuri, vor oferi cele mai bune condiţii pentru sportivi şi spectatori şi ne vor permite să organizăm şi pe viitor evenimente sportive de cel mai înalt nivel la noi în ţară”. Şi totul se încheie apoteotic „Românii vor investi mai mulţi bani în sport , făcând din economia sportului o ramură importantă a economiei naţionale!”. No comment, iar.

Broşura lui Răzvan Burleanu se încheie cu încă o antiteză. Miturile lansate de cei care vor să îi discrediteze, opus adevărului existent. Aşa crede preşedintele. „FRF nu preţuieşte foştii fotbalişti şi foştii antrenori”. Acesta ar fi mitul, dar adevărul zică-se e „Echipa FRF nu a însemnat niciodată mai mulţi foşti antrenori şi foşti fotbalişti, din toate generaţiile”. „Cheltuie mai mult pe salarii şi au scăzut veniturile!” versus „Cheltuielile FRF cu salariile au scăzut, iar veniturile au crescut” şi „Fotbalul moare în România” în contrast cu realitatea federeală de pe hârtie: „Mai mulţi practicanţi, performanţe la loturi, revin cluburile de tradiţie, dezvoltare fără precedent în futsal şi fotbal feminin!”. Pentru că la mijlocul lui februarie, acelaşi Burleanu a spus cu subiect şi predicat şi prin viu grai că „Fotbalul românesc trebuie tratat ca un pacient aflat la terapie intensivă!”. Toate aceste „adevăruri” dezvoltate cu ideile lor, susţinute de cifre, statistici şi grafice.

În loc de concluzie am păstrat unul dintre argumentele cu care Burleanu îşi justifică încercarea de a mai obţine un mandat. „Candidez pentru că îmi asum şi că am greşit, dar fără intenţie. Nu am greşit pentru că am avut un interes ascuns. S-a întâmplat să şi greşim pentru că ne-am dorit să facem totul cât mai bine”. Această idee nu e însă detaliată. Nimic despre Daum şi un pic, un pic de tot, şi în trecere, despre naţionala mare.

Baftă, Răzvan Burleanu!